Trump și „atacul masiv” asupra Iranului: cine dă tonul de fapt?

ând un președinte american anunță public, prin intermediul unui interviu acordat presei, că este „aproape” să decidă un atac „mai mare ca oricând” asupra unui stat suveran, întrebarea nu e doar dacă va apăsa pe trăgaci, ci cine a pregătit deja terenul pentru ca decizia să pară inevitabilă.

Donald Trump a declarat pentru Axios că analizează un „atac masiv, mai mare ca oricând”, precizând că este „aproape” de o decizie și că „totul este pregătit”. Potrivit sursei citate, o astfel de operațiune ar depăși ca amploare Operațiunea Epic Fury, campania americană derulată alături de Israel mai devreme în acest an. Declarația vine în timp ce Statele Unite intră în a doua săptămână de operațiuni militare intensificate împotriva Iranului, după atacuri asupra transportului maritim comercial și o escaladare regională continuă.

Presiunea militară, în paralel cu discursul diplomatic

CENTCOM a menținut o presiune susținută asupra infrastructurii militare iraniene, iar Pentagonul a consolidat capacitățile americane din regiune — o mișcare care, oficial, e prezentată drept „măsură de precauție”, dar care, coincidență sau nu, precede exact momentul în care Casa Albă vorbește deschis despre o operațiune extinsă.

Trump a spus că Iranul și-a manifestat interesul pentru negocieri, dar nu a ajuns încă la punctul în care e dispus să accepte termenii Washingtonului, afirmând că regimul de la Teheran „nu a primit încă destulă durere”. Președintele american a adăugat că Israelul s-ar alătura unui nou val de lovituri „în două minute” dacă ar fi solicitat, subliniind însă că SUA nu au nevoie de sprijin militar suplimentar pentru a derula o operațiune mai amplă de una singură. Cine beneficiază de o asemenea demonstrație de forță independentă? Cel puțin la nivel de narativ, capacitatea americană de a acționa „solo” devine un argument politic intern la fel de important ca țintele militare reale.

Trump a insistat totuși că nu a luat o decizie finală. Doi oficiali americani au declarat pentru Axios că nu au fost emise noi ordine militare și că președintele nu a instruit încă Pentagonul să înceapă pregătirile pentru o ofensivă extinsă — un detaliu care contrazice parțial tonul dramatic al declarațiilor publice.

Houthii, Marea Roșie și un avertisment cu bătaie lungă

Tot joi, Trump a avertizat că Iranul va fi tras la răspundere direct dacă rebelii houthi din Yemen, susținuți de Teheran, continuă atacurile asupra transportului comercial, după ce gruparea a vizat două nave saudite în Marea Roșie cu o noapte înainte.

„Acum un an, Statele Unite ale Americii au atacat, foarte puternic, houthii, pentru interferența lor cu comerțul și schimburile comerciale, prin tragerea asupra navelor”, a scris Trump pe Truth Social. „De atunci, și în timpul conflictului nostru cu Iranul, s-au comportat foarte responsabil.”

„Din păcate, acum au reînceput, trăgând asupra a două nave saudite aseară”, a continuat Trump. „Vă rog ca acest mesaj TRUTH să reprezinte faptul că, dacă se repetă, SUA vor considera Iranul responsabil, întrucât houthii sunt un surogat și/sau proxy al Iranului, iar o pedeapsă militară majoră va fi aplicată Iranului și, desigur, houthilor înșiși.”

Într-o a doua postare, seara, Trump a mers mai departe, declarând că „orice și toate daunele produse navelor, mărfurilor sau oricărui lucru legat de acestea” vor fi plătite din fonduri iraniene aflate sub controlul SUA — o formulare care ridică o întrebare simplă: de când folosește Washingtonul bani confiscați ai unui stat pentru a finanța despăgubiri legate de un conflict pe care încă îl numește „posibil”?

„Aceste daune ar putea fi foarte substanțiale, dar, cu toate acestea, acesta este lucrul corect și echitabil de făcut”, a scris Trump.

Retorica se întărește, negocierile continuă în paralel

Administrația și-a însoțit campania militară cu un discurs public tot mai dur. Secretarul de Stat Marco Rubio a declarat că „politica președintelui este cap pentru ochi”, după ce ministrul de Externe iranian Abbas Araghchi avertizase cu o zi înainte că Teheranul va aplica o abordare de tip „ochi pentru ochi”.

Rubio a mai spus că Iranul „plătește prețul” pentru că a renunțat în mod repetat la înțelegerile negociate și a susținut că houthii au fost „păcăliți” să extindă conflictul în numele Teheranului.

Contactele diplomatice rămân totuși active. Trump a spus că Iranul vrea să negocieze, dar a menținut că regimul nu a acceptat încă cea mai recentă propunere americană. Surse regionale familiare cu eforturile de mediere au confirmat pentru Axios că liderii iranieni nu au agreat încă cadrul aflat momentan în discuție.

Araghchi, la rândul său, a acuzat Washingtonul pentru impas, descriind abordarea americană de negociere drept „irațională, excesivă și dominatoare”, insistând că un progres real rămâne imposibil atâta timp cât SUA nu își schimbă cursul.

Israelul, în stare de alertă maximă

Perspectiva unui conflict mai amplu a determinat o vigilență sporită în Israel. Ministrul Apărării, Israel Katz, a declarat joi că țara este pregătită „pentru orice posibilitate” și a avertizat că, dacă Iranul atacă Israelul, va suferi „o lovitură zdrobitoare”. Oficialii israelieni au continuat consultările de securitate la nivel înalt, pe fondul monitorizării unei posibile acțiuni militare americane suplimentare.

Întrebat despre rolul potențial al Israelului într-o operațiune extinsă, Trump a reiterat că Statele Unite pot acționa independent, exprimându-și în același timp încrederea în relația cu premierul israelian Benjamin Netanyahu.

„Relațiile cu Bibi sunt foarte bune”, a spus Trump. „M-aș întâlni cu el dacă este aici.”

Deși Trump a insistat că nu a fost luată nicio decizie finală, declarațiile sale — coroborate cu consolidarea militară continuă, campania de lovituri susținută, avertismentele tot mai dure ale oficialilor de rang înalt și amenințările proaspete legate de atacurile houthi — arată că Casa Albă continuă să se pregătească pentru posibilitatea unei confruntări semnificativ mai extinse, dacă diplomația eșuează. Rămâne de văzut cine trage cu adevărat sforile deciziei finale: președintele, aparatul militar sau calculul electoral intern american.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)