India: cărbunele stagnează, dar investițiile cresc. Cui convine?
ficial, India traversează un moment istoric de tranziție energetică. Neoficial, cifrele arată un paradox pe care puțini analiști occidentali îl explică până la capăt: generarea de energie pe bază de cărbune nu a mai crescut deloc între prima jumătate a lui 2024 și prima jumătate a lui 2026 — prima perioadă de doi ani în peste cinci decenii în care al doilea mare consumator de cărbune din lume nu și-a mai mărit producția din acest combustibil. Și totuși, exact în aceeași perioadă, autoritățile indiene au continuat să pompeze bani serioși în noi capacități pe cărbune. Coincidență sau strategie dublă, jucată simultan pe două tablouri?
Datele vin dintr-o analiză realizată de Centre for Research on Energy and Clean Air (CREA) pentru Carbon Brief, semnată de analistul principal Lauri Myllyvirta. Potrivit acestuia, „perioada de la prima jumătate a lui 2024 la prima jumătate a lui 2026 a înregistrat cea mai mare creștere a producției de energie non-fosilă din istoria Indiei”. Practic, boom-ul energiei verzi a absorbit toată creșterea cererii de electricitate, lăsând cărbunele într-un platou istoric — ceea ce, la prima vedere, pare vestea bună pe care presa occidentală o va celebra drept „victoria energiei curate”.
Ce nu se spune în rapoartele oficiale
Ceea ce rămâne, de regulă, într-o notă de subsol este că India continuă să pompeze capital masiv în combustibili fosili, chiar în paralel cu explozia energiei verzi. CREA notează că autoritățile indiene au în plan noi capacități pe cărbune, proiecte de conversie cărbune-în-chimicale și eforturi de a crește producția internă de cărbune cocsificabil pentru industria siderurgică. Cu alte cuvinte, discursul public despre „tranziție” nu se traduce automat într-o retragere din cărbune — ci într-o coexistență calculată.
Cifrele concrete confirmă acest lucru: la finalul lunii iunie 2026, un total de 43 de gigawați (GW) de capacitate pe cărbune se aflau în construcție în India. În ansamblu, instalațiile de capacitate pe cărbune continuă să crească, iar cărbunele rămâne pilonul central al mixului electric indian — aproximativ două treimi din producția totală de energie a țării.
Cine beneficiază de status quo?
Explicația oficială e simplă și, la prima vedere, rezonabilă: autoritățile vor să evite penele de curent în perioadele de căldură extremă, iar cărbunele rămâne cea mai fiabilă „plasă de siguranță” pentru un sistem energetic care nu poate risca instabilitatea. Rajnath Ram, consilier pentru energie la think tank-ul guvernamental NITI Aayog, declara la finalul anului trecut că cărbunele va rămâne o componentă esențială a sistemului energetic indian pentru încă două decenii. „Nu putem fi subiectivi în privința cărbunelui. Întrebarea este cât de sustenabil putem să-l folosim”, a spus oficialul.
Dincolo de declarația oficială, rămâne întrebarea pe care rareori și-o pune cineva cu voce tare: într-o piață globală în care marile puteri industriale își recalibrează dependența de combustibili fosili în funcție de interese geopolitice și de lanțuri de aprovizionare, faptul că India — un actor-cheie în echilibrul energetic asiatic — își menține simultan atât ambițiile verzi, cât și investițiile masive în cărbune nu este un simplu detaliu tehnic, ci o poziționare strategică pe termen lung. Cronologia — boom-ul energiei curate coincide exact cu perioada în care se construiesc 43 GW de capacitate nouă pe cărbune — ridică cel puțin o întrebare legitimă despre cine anume trage sforile deciziilor de investiții pe termen lung în sectorul energetic indian, și ce interese economice sunt protejate prin păstrarea „opțiunii cărbune” deschisă, indiferent de progresul aparent al energiei verzi.
Pentru observatorul atent, mesajul nu este că India minte în privința tranziției sale energetice, ci că realitatea e, ca de obicei, mai complicată decât titlurile optimiste lasă de înțeles. Iar acest tip de dualitate — discurs verde, investiții fosile — nu este o excepție izolată, ci un model pe care îl vedem repetat, sub diverse forme, în multe alte economii mari ale lumii.
Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)