Egiptul vrea 24 Rafale: cine se înarmează, de fapt?

n stat descris frecvent ca fiind la un pas de faliment cere oficial cotații pentru încă 24 de avioane de vânătoare Rafale — ceea ce oficial e prezentat drept o simplă modernizare militară ascunde, de fapt, o cursă a înarmării într-o regiune unde nimeni nu explică prea clar împotriva cui se pregătește Cairo.

Pe 1 septembrie, Egiptul a trimis o cerere oficială de informații (RFI) către producătorul francez Dassault, vizând achiziția a încă 24 de exemplare Rafale. Dacă negocierile ajung la un contract ferm, flota egipteană de Rafale ar urca la 78 de aparate, față de cele 54 aflate deja în dotare. Cifra rămâne totuși modestă comparativ cu cele aproximativ 200 de F-16, în diverse configurații (Block 15, 30 și 40), pe care Egiptul le operează în prezent și pe care intenționează să le înlocuiască treptat.

Zgârcenia americană și generozitatea franceză — coincidență sau strategie?

Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este contrastul flagrant dintre reticența Washingtonului și disponibilitatea Parisului. Statele Unite au fost, potrivit informațiilor disponibile, destul de zgârcite cu rachetele AIM-120 AMRAAM, esențiale pentru lupta aeriană dincolo de raza vizuală (BVR). Abia în 2025 americanii au aprobat vânzarea a 100 de rachete AMRAAM C-8 și 100 AMRAAM ER către Egipt — dar, cine beneficiază de fapt de această întârziere de ani de zile, când până acum forțele aeriene egiptene se bazau pe vechile AIM-7 Sparrow? Mai mult, se pare că varianta C-8 aprobată este destinată de fapt sistemelor antiaeriene NASAMS, nefiind nici măcar integrată pe F-16-urile egiptene. Rachetele nici acum nu au ajuns fizic în Egipt — au fost doar „aprobate pentru cumpărare”, o distincție care ridică întrebări despre cât de reală este, de fapt, această cooperare militară.

Pe de altă parte, Franța pare mult mai dispusă să ofere Egiptului acces la un arsenal complet: rachete aer-aer Meteor și MICA, considerate superioare AMRAAM-ului, rachete de croazieră SCALP și rachete anti-navă Exocet. Context extins care nu apare în comunicatele oficiale: relația Franța-Israel nu este, în ultima perioadă, una tocmai idilică, iar Parisul pare să nu se mai simtă obligat să consulte Tel Avivul atunci când vinde armament sofisticat unor state musulmane din regiune — o dinamică geopolitică care merită urmărită mai atent decât o simplă tranzacție comercială.

Cine plătește, de fapt, nota de plată?

Cronologia ridică semne de întrebare: o economie descrisă drept fragilă, aproape de colaps bugetar an de an, găsește totuși resurse pentru achiziții militare de sute de milioane, dacă nu miliarde de euro. Nu e prima dată când vedem acest tipar în regiune — înarmarea masivă în paralel cu fragilitatea economică internă este o combinație care merită analizată dincolo de comunicatele de presă ale producătorilor de armament.

Sursă: Romania Military (rumaniamilitary.ro)