Meloni și burqa în școli: calcul electoral sau principiu?

ficial, este prezentată drept o măsură de „civilizație” și egalitate de gen — dar cronologia anunțului lui Giorgia Meloni, făcut cu exact un an înainte de alegerile italiene din 2027, ridică o întrebare simplă: cine beneficiază politic de această temă chiar acum?

Premierul italian a declarat, la festivalul de tineret Fenix organizat de Gioventù Nazionale (aripa de tineret a partidului ei, Frații Italiei), că guvernul va introduce o legislație prin care se va limita numărul de elevi străini din clase și se va interzice acoperirea integrală a feței în școli.

„Este de neconceput ca într-o clasă italiană, copiii italieni să se simtă încolțiți pentru că au devenit minoritari. Nu se poate așa”, a spus Meloni, potrivit Corriere della Sera. Ea a anunțat că Consiliul de Miniștri va introduce „în scurt timp o lege privind numărul maxim de elevi străini pe clasă”.

Măsura vine împachetată cu o altă obligație: părinții elevilor străini care au dificultăți de integrare vor fi „obligați” să învețe limba italiană. Legislația va interzice, de asemenea, burqa și niqab în școli — ceea ce Meloni a numit „o chestiune de civilizație”.

„Mergem la școală cu fața descoperită, iar în Italia nimeni, în numele unei tradiții reale sau presupuse, nu poate decide că o tânără trebuie să se ascundă. Egalitatea de gen este non-negociabilă”, a adăugat premierul.

Ce nu se spune în comunicatele oficiale

Meloni conduce, de altfel, cel mai longeviv guvern din Italia postbelică — un record care, coincidență sau nu, pare să fi devenit el însuși o miză de apărat. Anunțul de duminică pare gândit să întărească profilul ei pe tema imigrației exact în momentul în care presiunea din dreapta ei devine tot mai vizibilă.

Pentru că, dincolo de retorica dură, bilanțul concret rămâne contestat. Meloni a redus considerabil fluxul de migranți pe ruta mediteraneană, dar criticii îi reproșează că nu a dus la capăt promisiunile din campania din 2022, când vorbea despre trimiterea marinei pentru a bloca traficanții și navele ONG-urilor cu frontiere deschise. În locul confruntării directe, guvernul ei a preferat negocieri la nivelul Uniunii Europene — inclusiv acorduri cu Egiptul și Tunisia, prin care aceste state se angajează să limiteze rețelele de trafic de persoane în schimbul unor condiții comerciale favorabile. Cine beneficiază de fapt din aceste aranjamente — cetățenii europeni sau regimurile partenere care primesc concesii economice — rămâne o întrebare pe care rapoartele oficiale o evită cu grijă.

Centrele din țări terțe: planul blocat, apoi reînviat

Guvernul Meloni s-a aflat, de asemenea, în prima linie a eforturilor de a crea centre de azil în țări terțe, care ar permite expulzarea imediată a migranților ilegali, fără ca aceștia să rămână pe teritoriul UE pe durata procesării cererilor. Tentativa Romei de a stabili unilateral un astfel de sistem cu Albania a fost blocată de contestații juridice, atât în Italia, cât și la nivel european. Totuși, în vara aceasta, partidul lui Meloni din Parlamentul European a împins din nou ideea, căutând o bază legală pentru un astfel de mecanism. În prezent, Meloni colaborează cu premierul danez Mette Frederiksen și cu alte state membre UE pentru a înființa primul astfel de centru — un proiect care, dacă va reuși, ar putea redesena complet regulile jocului privind azilul în Europa.

Presiunea din propria tabără

Chiar și așa, Meloni se confruntă cu presiuni tot mai mari din dreapta scenei politice italiene. Fostul general al armatei italiene Roberto Vannacci a înființat partidul Futuro Nazionale, care militează pentru o platformă strictă de „remigrare”. Reacționând la măsurile anunțate de Meloni, Vannacci a spus că este „absolut de acord” cu ele, dar că ar fi trebuit „să vină de ani buni” — o remarcă care sugerează că, pentru o parte a electoratului conservator, gestul de acum e văzut mai degrabă ca o mișcare de campanie decât ca o convingere fermă.

Context mai larg: tema burqa-ului și a cotelor de elevi străini se leagă de un fenomen european mai amplu — competiția tot mai acerbă dintre partidele de dreapta tradiționale și cele naționaliste emergente pentru electoratul anti-imigrație, într-un moment în care alegerile din mai multe state UE se apropie. Nu e o coincidență că astfel de anunțuri apar sincronizat cu presiuni electorale interne, iar publicul rămâne cel care trebuie să distingă între politică de substanță și politică de campanie.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)