Iran-SUA: retorica „lucrurilor mari” și cui îi convine escaladarea

n timp ce lumea privește spre Adunarea Generală ONU de la New York, comandamentul militar iranian promite atacuri „susținute, eficiente și dureroase” asupra bazelor americane din regiune, iar Donald Trump vorbește criptic despre „lucruri foarte mari” care se pregătesc — ceea ce oficial pare o simplă escaladare verbală ascunde, de fapt, un joc de presiune calculat, în care ambele părți par să câștige timp politic pe fondul unei crize economice care le apasă pe amândouă.

Comandamentul Central Khatam al-Anbiya al armatei iraniene a avertizat că, dacă Washingtonul „comite vreo greșeală” împotriva Iranului, „toate bazele și interesele sale din regiune, fără nicio limitare, vor fi vizate de atacuri susținute, eficiente și dureroase”. Mai mult, orice țară din regiune care ar ajuta un nou atac american ar fi tratată drept parte a conflictului și „nu se mai poate aștepta la reținere sau civilitate din partea forțelor armate iraniene”.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Amenințările vin într-un moment potențial decisiv al unui conflict care durează de aproape șapte luni. Trump cântărește o nouă acțiune militară, dar lasă deschisă și ușa diplomației — chiar în perioada în care liderii mondiali se adună la New York. Coincidență sau nu, exact în acest interval, președintele american alege să vorbească public despre „modul de decizie” în care se află.

Într-un apel telefonic de duminică cu corespondentul-șef pentru afaceri externe al Fox News, Trey Yingst, Trump a spus că se află în „mod de decizie” privind Iranul și că „lucruri foarte mari se vor întâmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat”. Potrivit lui Yingst, președintele a descris opțiunile aflate pe masă drept: distrugerea completă a Iranului, lăsarea țării „să putrezească economic” sau încheierea unei înțelegeri.

„Întrebarea mea este: dacă și când voi arunca în aer întreaga națiune?”, a spus Trump. „Ar fi bine să se comporte corect.”

Cine a dat „undă verde” și de unde vine informația?

Comandamentul militar iranian a afirmat că a primit informații conform cărora Washingtonul pregătește un nou atac, decizia fiind luată — spun ei — la o întâlnire în Europa, cu „undă verde” din partea unor țări din regiune. Comandamentul nu a dezvăluit ce dovezi susțin această afirmație, ceea ce lasă loc de întrebări: cine sunt aceste țări regionale și ce interes ar avea să confirme sau să nege participarea?

Oficialii iranieni au ridicat tot mai insistent, în ultimele zile, perspectiva reluării ostilităților. Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a declarat sâmbătă că o nouă lovitură americană este „foarte posibilă”, pe baza evaluărilor militare de la Teheran, afirmând că Iranul este pregătit pentru un „război decisiv”. În același timp, Rezaei a spus că Qatarul a transmis Washingtonului condițiile Iranului pentru reluarea negocierilor, iar Teheranul așteaptă răspunsul lui Trump: „Condițiile noastre sunt încheierea războiului pe toate fronturile, eliberarea fondurilor noastre îngheţate şi încetarea blocadei navale”, a spus Rezaei pentru Al Jazeera.

Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a prezentat presiunea militară și diplomația drept abordări complementare, nu concurente: „Trebuie să luptăm rațional și dintr-o poziție de forță, și să negociem cu încredere și pragmatism atunci când momentul este potrivit.” Ghalibaf a precizat că Iranul nu se va întoarce la vechiul cadru de negocieri și nu va redeschide Strâmtoarea Hormuz până când condițiile Teheranului nu vor fi îndeplinite, drepturile revendicate recunoscute, iar angajamentele americane — respectate.

Blocada navală: cine plătește nota?

Cererea de încetare a blocadei vine în timp ce Washingtonul continuă să intensifice presiunea economică asupra Teheranului, extinzând totodată traficul comercial protejat prin Strâmtoarea Hormuz. Amiralul Brad Cooper, șeful Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), a anunțat sâmbătă că forțele americane au susținut trecerea a peste un miliard de barili de petrol brut din partea partenerilor din Golf prin strâmtoare, în ultimele luni, în timp ce Iranul a exportat zero barili prin această cale navigabilă, sub ceea ce el a numit o „blocadă de fier”. CENTCOM a precizat duminică că forțele americane au redirecționat deja 109 nave comerciale „pentru a asigura conformitatea totală” cu blocada.

Confruntarea se desfășoară pe fondul unor tensiuni crescute în regiune, inclusiv atacuri reînnoite ale rebelilor houthi susținuți de Iran împotriva Arabiei Saudite. Departamentul de Stat american a avertizat cetățenii americani despre „potențialul unei escaladări neprevăzute” în Orientul Mijlociu, după atacurile houthi cu rachete balistice și drone împotriva regatului saudit, inclusiv o rachetă lansată spre Riyadh. Trump i-a spus totuși lui Yingst că Washingtonul rămâne în „comunicare constantă” cu houthii și că gruparea ar fi acceptat să nu lupte împotriva Statelor Unite — o afirmație care, observăm noi, contrazice parțial narativa oficială despre houthi ca proxy iranian necontrolabil.

Diplomație de culise, în timp ce armele vorbesc

Escaladarea militară survine chiar în momentul în care Trump și președintele iranian Masoud Pezeshkian se pregătesc să converge la New York pentru Adunarea Generală ONU — o fereastră diplomatică posibilă, chiar dacă Washingtonul și Teheranul își aruncă reciproc amenințări tot mai dure. Întrebat dacă s-ar întâlni cu Pezeshkian în marja adunării, Trump i-a spus lui Yingst că ar fi „probabil dispus” să facă acest lucru. Pezeshkian este așteptat să participe la Adunarea Generală în această săptămână, în timp ce Trump urmează să se întâlnească cu liderii celor șase state ale Consiliului de Cooperare al Golfului, Iranul fiind de așteptat să domine discuțiile.

Pentru moment, Trump nu a dat niciun indiciu clar asupra direcției pe care o va urma. „Îi spune Fox News că se află într-un «mod de decizie»”, a raportat Yingst duminică, „și că lucruri foarte mari se vor întâmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat.” Rămâne de văzut dacă aceste „lucruri mari” înseamnă un nou val de bombardamente sau doar o nouă rundă de teatru diplomatic — istoria recentă a conflictelor din Golf ne arată că cele două nu se exclud niciodată reciproc.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)