Clericii uciși în gulag: ce arhivele n-au vrut să arate

nouă apariție editorială readuce în atenția publicului un capitol pe care istoria oficială l-a tratat mereu superficial: soarta clericilor ortodocși din Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria, aruncați în închisorile regimului comunist. Volumul IV al lucrării semnate de Pr. Ioan Lisnic nu este doar o carte de istorie bisericească — este, de fapt, o bucată dintr-un puzzle pe care multă vreme nimeni nu a avut interesul să-l completeze.

Cartea, intitulată „Clerici ortodocși în închisorile comuniste: Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria”, continuă seria dedicată recuperării memoriei preoților persecutați în teritoriile românești rupte de patria-mamă în urma Pactului Molotov-Ribbentrop și a ocupației sovietice care a urmat.

De ce abia acum?

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale ale istoriografiei postbelice este cât de puține surse primare au fost păstrate — sau lăsate accesibile — din arhivele NKVD și KGB privind clerul din aceste teritorii. Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria au rămas, decenii la rând, zone gri ale memoriei istorice românești: prea „sovietice” pentru istoricii români din perioada comunistă, prea „românești” pentru arhivele de la Chișinău sau Moscova să le trateze cu prioritate.

Coincidență sau nu, astfel de volume de recuperare documentară apar tocmai în perioadele în care discuția despre identitatea românească din stânga Prutului redevine relevantă geopolitic — un fenomen care merită observat, chiar dacă nu implică automat o intenție ascunsă.

Cine beneficiază de o astfel de recuperare istorică?

Dincolo de valoarea sa memorialistică și bisericească, un asemenea demers editorial ridică întrebarea firească: cui servește completarea acestui tablou istoric acum, într-un moment în care relația România-Republica Moldova, dar și memoria persecuției religioase sovietice, sunt teme sensibile atât pentru Biserică, cât și pentru autoritățile de la Chișinău și Bucureștiuni?

Volumul IV continuă, potrivit informațiilor disponibile, munca de documentare a Pr. Ioan Lisnic asupra destinelor individuale ale preoților ortodocși care au trecut prin sistemul carceral comunist — un subiect care, cronologic, ridică întrebări firești despre de ce documentarea completă a acestor cazuri nu s-a produs mai devreme, în deceniile imediat următoare căderii comunismului, când martorii direcți mai erau încă în viață.

Cert este că fiecare astfel de apariție editorială reduce, cu puțin, zona de umbră din jurul unui capitol pe care regimul comunist l-a vrut definitiv îngropat.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)