Raportul de la Cotroceni: cine vrea să dizolve identitatea română?

n document intitulat despre „patriotismul european”, emis de echipa de la Palatul Cotroceni, ajunge la o concluzie tulburătoare: identitatea națională românească ar fi un simplu „construct” inventat de istorici în secolul al XIX-lea. Ceea ce oficial e prezentat drept o analiză sociologică neutră ascunde, potrivit profesorului Dan Dungaciu, o agendă politică asumată din start — și nu întâmplător vine chiar din anturajul instituției prezidențiale.

Sociologul și prim-vicepreședintele AUR a analizat pe Facebook raportul, atrăgând atenția asupra unei probleme metodologice fundamentale: „Concluzia raportului este deja ipoteza raportului. Altfel spus, autorii pledează în numele unei cauze. Nu există nicio probă în acest raport că viitorul european va fi unul al unui patriotism european plural. Există doar dorința politică a autorilor, pe care acest raport o slujește”, a scris Dungaciu.

Cine mai a susținut teza „construcției” identității românești?

Dungaciu subliniază că teza centrală a raportului — că națiunile sunt „narațiuni” construite, iar continuitatea daco-romană ar fi o invenție a istoricilor români din secolul al XIX-lea — nu este nouă. Coincidență sau nu, aceeași teză a fost susținută istoric și de o parte a istoriografiei ruse și sovietice, așa cum a remarcat istoricul George Damian.

„Foarte periculoasă această teză, mai ales că vine de la Palatul Cotroceni. Și asta ne îngrijorează, pentru că oamenii aceștia nici nu-și dau seama în ce bătălie politică intră”, a avertizat sociologul.

Ca exemplu al mizei politice ascunse din spatele „deconstrucției” identitare, Dungaciu amintește cazul istoricului Lucian Boia, cel mai cunoscut critic al narațiunii naționale românești: „Dacă cineva crede că cel mai mare deconstructor al identității românești, Lucian Boia, a fost premiat de instituții importante de la Budapesta pentru creația sa istoriografică, se înșală. A fost premiat tocmai pentru că a deconstruit identitatea românească. A fost un joc politic.” Cine beneficiază, practic, de o Românie fără o narațiune națională coerentă? Întrebarea rămâne deschisă, dar geopolitica regională oferă indicii — de la interese revizioniste maghiare la narative promovate istoric de Moscova.

Dacă totul e „narațiune”, de ce alegem tocmai identitatea europeană?

Punctul cel mai incomod ridicat de Dungaciu este unul de logică simplă, pe care raportul îl evită cu grijă: dacă identitatea națională e doar o poveste inventată recent, atunci ce este „identitatea europeană”, dacă nu o narațiune și mai recentă?

„Dacă narațiunea națională este recentă, ce este ideea de identitate europeană, dacă nu tot o altă narațiune, mergând în logica autorilor? De când datează această identitate europeană? Mult mai recent decât identitatea națională”, a explicat Dungaciu.

Ceea ce nu se menționează în raport este exact această asimetrie: dacă toate identitățile sunt „constructe” egale în fața adevărului, nu există niciun motiv logic pentru care identitatea europeană — mai tânără, mai abstractă, mai puțin înrădăcinată emoțional — ar trebui preferată celei naționale. „Nu există nicio probă și nicio obligativitate de a alege un anumit tip de identitate, dacă toate identitățile sunt narațiuni și, prin urmare, sunt egal așezate în raport cu adevărul. Aici este greșeala majoră a raportului”, a punctat sociologul.

Ce spun de fapt datele sociologice

Dungaciu contrazice raportul cu argumente empirice, nu doar filosofice: toate indicatoarele sociologice arată că românii, la fel ca majoritatea europenilor, se autoidentifică în primul rând național, iar intrarea în „europenitate” se face prin poarta naționalului. „Acestea sunt datele sociologice. Ar fi fost bine să fie cercetate și de autorii raportului. Aceasta este marea problemă a raportului: o viziune filozofică de stânga, de tip woke, care deconstruiește orice, pune realitățile între paranteze și intră permanent în contradicție cu faptele”, a spus el.

Sociologul recunoaște că identitățile pot fi plurale — poți fi ardelean, moldovean, român și european în același timp — dar subliniază diferența emoțională dintre ele, cea pe care raportul o ignoră cu bună știință: „Pentru ce identitate și-ar da viața europenii astăzi? Există cineva care și-ar da viața pentru așa-zisa identitate europeană? Există cineva care vibrează când aude așa-zisul imn european? Își duce cineva mâna la inimă când ascultă Oda bucuriei de Beethoven? Evident că nu. Vibrează cineva când vede steagul european fluturând? Mă îndoiesc”, a conchis Dungaciu.

Rămâne de văzut dacă un astfel de raport, emis din anturajul instituției prezidențiale, va rămâne un simplu exercițiu academic sau va deveni fundamentul unor politici publice concrete. Cronologia — un document „deconstructivist” apărut chiar în perioada în care România traversează o criză politică și economică profundă, cu o coaliție de guvernare destrămată și presiuni externe tot mai vizibile — ridică, cel puțin, întrebări despre momentul ales și despre cine anume are interesul ca românii să se îndoiască de propria lor identitate națională tocmai acum.

Sursă: R3media (r3media.ro)