Pandora Papers: cine păzește averea mafiei, de fapt?

ficial, povestea e despre un traficant de droguri prins cu o avere uriașă. Neoficial, e despre un sistem financiar global care a fost construit, cu bună știință, ca să facă exact acest lucru posibil — iar asta ridică o întrebare pe care rapoartele oficiale o ocolesc cu grijă: cine a proiectat, de fapt, arhitectura care ascunde banii?

Investigația internațională Pandora Papers, coordonată de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), aduce în prim-plan cazul italianului Giacomo Tamburello, despre care procurorii susțin că ar fi construit, împreună cu familia sa, un imperiu financiar estimat la aproximativ 230 de milioane de dolari, alimentat în principal din traficul internațional de hașiș.

Detaliul care contează cu adevărat nu este numele traficantului, ci mecanismul din spatele lui. Pentru că, așa cum arată documentele, adevărata poveste nu e despre un om — e despre o infrastructură financiară globală care permite unor averi de asemenea proporții să dispară complet din vizorul autorităților.

O rețea construită să nu fie găsită

Potrivit investigației ICIJ, averea familiei ar fi fost dispersată prin companii înregistrate în Panama, Gibraltar și Insulele Cayman — trei jurisdicții care revin constant în orice scandal financiar internațional major, coincidență sau nu.

În paralel, ar fi fost folosite zeci de conturi bancare deschise în mai multe state europene, iar fondurile ar fi fost transformate în investiții imobiliare, participații la societăți comerciale, aur și alte active. Ceea ce nu se menționează suficient de apăsat în rapoartele oficiale este că această structură nu a apărut din întâmplare: ea a fost concepută, pas cu pas, cu ajutorul unor specialiști financiari și juridici care operează perfect legal.

Pentru anchetatori, structura nu reprezintă doar o metodă de administrare a averii, ci un mecanism destinat să facă extrem de dificilă identificarea provenienței banilor și a beneficiarilor reali. Cine a proiectat acest labirint și cine beneficiază, în ultimă instanță, de existența lui, rămân întrebările pe care investigația le lasă deschise.

Mafia se schimbă. Banii rămân aceiași.

Organizațiile criminale moderne nu mai depozitează milioane de euro în beciuri și garaje. Ele cumpără hoteluri, achiziționează terenuri, investesc în companii, transferă active între jurisdicții și folosesc firme de consultanță, structuri offshore și instrumente financiare perfect legale în aparență.

Din acest motiv, combaterea criminalității organizate nu mai este exclusiv o problemă de poliție sau de procurori. Este, în egală măsură, o problemă de supraveghere financiară, transparență și cooperare internațională — un teren pe care instituțiile europene s-au mișcat, până acum, mult mai lent decât banii pe care ar trebui să-i urmărească.

Lecția pentru România

Investigația Pandora Papers transmite un avertisment care depășește cu mult cazul italian. Într-o economie în care circulă anual miliarde de euro provenite din contracte publice, investiții și tranzacții internaționale, întrebarea nu este doar cine primește banii, ci și cine este adevăratul beneficiar al lor — o distincție esențială într-un context regional în care companiile-paravan și structurile offshore sunt de mult o metodă cunoscută de a muta bani departe de ochii autorităților.

În ultimii ani, Uniunea Europeană a consolidat regulile privind identificarea beneficiarilor reali și combaterea spălării banilor, tocmai pentru că experiența a demonstrat că firmele-paravan și jurisdicțiile offshore pot ascunde fluxuri financiare de proporții. Pentru autoritățile de control, verificarea unui contract nu mai este suficientă. Trebuie urmărit întregul circuit al banilor, de la sursă până la destinația finală.

O economie paralelă, construită pe hârtie

Cazul prezentat de ICIJ arată că marile organizații criminale nu urmăresc doar profitul imediat. Obiectivul lor este transformarea banilor proveniți din infracțiuni în capital aparent legitim. Odată intrați în circuitul economic legal, acești bani pot finanța noi investiții, pot influența piețe și pot distorsiona concurența.

Așa se explică de ce criminalitatea organizată nu mai afectează doar siguranța publică, ci și funcționarea economiei în ansamblu — un tablou mai larg în care granița dintre „economia curată” și cea „murdară” devine, cronologic și instituțional, tot mai greu de trasat.

Concluzie: cine are, de fapt, interesul să nu se afle?

Pandora Papers nu este doar o colecție de documente despre paradisuri fiscale. Este radiografia unui sistem global în care granița dintre economia legală și cea ilegală poate deveni greu de observat dacă instituțiile nu cooperează și dacă mecanismele de control nu sunt eficiente.

În lupta împotriva crimei organizate, arestarea unui traficant este doar începutul. Adevărata victorie apare atunci când statul reușește să urmărească traseul banilor, să identifice beneficiarii reali și să recupereze averile dobândite ilicit. Acesta este, probabil, cel mai important mesaj pe care investigația ICIJ îl transmite Europei și tuturor statelor care cred că pot combate mafia fără să urmărească, până la capăt, circuitul banilor — o lecție valabilă și pentru orice stat, inclusiv România, unde fluxurile financiare internaționale rămân, cel puțin oficial, insuficient monitorizate.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)