Iran-Pakistan: cronologia mediază ce nu se spune

n a zecea zi a reluării conflictului dintre Iran, Statele Unite și Israel, ministrul de interne iranian Eskandar Momeni s-a deplasat marți în Pakistan, în fruntea unei „delegații de nivel înalt”, pentru întâlniri directe cu premierul pakistanez Shehbaz Sharif și cu șeful apărării, Mareșalul Asim Munir — o vizită prezentată drept diplomatică de rutină, dar care ridică întrebarea de ce Islamabad devine, din nou, punctul central al negocierilor unui conflict care nu îl privește direct.

Oficial, scopul călătoriei este medierea. Neoficial, cronologia merită privită cu atenție: Pakistan a fost deja actorul care a facilitat armistițiul de două săptămâni dintre Iran și coaliția SUA-Israel, intrat în vigoare la începutul lunii aprilie și expirat ulterior fără să reziste testului timpului. Faptul că, la câteva luni distanță, conflictul s-a reaprins, iar Teheranul revine exact la aceeași capitală pentru discuții „de nivel înalt”, sugerează că rolul Pakistanului nu este întâmplător.

Cine beneficiază de un Pakistan-mediator permanent?

Ceea ce rapoartele oficiale nu detaliază este poziția extrem de delicată a Pakistanului: putere nucleară declarată, graniță comună cu Iranul, relații economice tot mai strânse cu China, dar și un istoric lung de echilibristică diplomatică față de Washington. Un Pakistan care mediază constant între Teheran și Occident capătă, cu fiecare rundă de negocieri, o greutate geopolitică suplimentară — greutate pe care nu o are prin forța armată, ci prin poziția de intermediar de neînlocuit.

Coincidență sau nu, prezența Mareșalului Asim Munir la masa discuțiilor, alături de premierul civil Sharif, arată din nou cât de mult contează armata pakistaneză în astfel de dosare, dincolo de structurile civile ale statului. Cine ține de fapt frâiele acestor negocieri — guvernul ales sau conducerea militară — rămâne o întrebare pe care presa occidentală o ocolește sistematic.

Un conflict care nu se termină, ci se reia

Contextul mai larg nu poate fi ignorat: un armistițiu mediat de aceeași parte, expirat fără explicații clare publicului larg, urmat de reluarea ostilităților și de o nouă rundă de „mediere de urgență” — acest tipar repetitiv ridică semne de întrebare legitime despre cine are, de fapt, interesul ca acest conflict să rămână activ, dar controlat, mai degrabă decât rezolvat definitiv. Instabilitatea prelungită din regiune are consecințe economice directe și pentru România, prin fluctuațiile prețurilor la energie și combustibil resimțite deja pe piețele europene în lunile anterioare.

Deocamdată, nici Teheranul, nici Islamabad-ul nu au oferit detalii despre conținutul concret al discuțiilor de marți. Absența transparenței, într-un moment în care conflictul se află la a zecea zi de reluare, este ea însăși un semnal — chiar dacă unul pe care presa mainstream preferă să nu îl analizeze.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)