Iran: cine conduce cu adevărat, dincolo de negocierile oficiale

eea ce se prezintă drept o negociere clasică între state suverane ascunde, potrivit unui senator republican american, o realitate mult mai incomodă: adevărata putere de decizie din Iran nu ar sta la masa oficială de tratative, ci la Garda Revoluționară Islamică (IRGC), o structură paramilitară care, „după multe surse”, conduce efectiv țara.

Declarația a fost făcută joi de senatorul Todd Young (R-IN), invitat la emisiunea „Balance of Power” de la Bloomberg, într-un moment în care conflictul legat de programul nuclear iranian continuă să genereze incertitudine pe piețele globale de energie. Young a fost remarcabil de sincer în privința distanței dintre obiectivele declarate și realitatea de pe teren: „obiectivul numărul unu al acestui conflict, pe care nu trebuie să-l pierdem din vedere, este să securizăm materialele nucleare, să le eliminăm dacă e posibil, și apoi să stabilim un regim de verificare pentru orice înțelegere politică s-ar putea negocia în cele din urmă. Se pare că suntem foarte departe de asta, și vor exista prețuri mai mari care se vor propaga prin toată economia noastră din cauza prețurilor ridicate la energie și a incertitudinii persistente, iar asta, desigur, o simțim și acasă.”

Cine beneficiază, de fapt, de această incertitudine prelungită? Prețurile la energie rămân ridicate, iar cetățenii americani — și, prin efect de undă, cei din întreaga lume, inclusiv românii care resimt scumpirile la carburanți — plătesc factura unei crize despre care oficialii recunosc, cu jumătate de gură, că nu au sub control.

Partea cea mai interesantă a declarației lui Young nu e cea despre prețuri, ci despre cine ține de fapt frâiele la Teheran. „Dacă putem pătrunde în mintea conducerii IRGC, care este de fapt — după atât de multe surse — cea care conduce cu adevărat țara, dar și în mintea ‘iubitului lider’, atunci poate reușim să-i aducem înapoi la masa negocierilor și să le schimbăm calculul de risc în ceea ce privește ajungerea la o soluție negociată”, a spus senatorul.

Cronologia ridică întrebări firești: dacă structurile militare paralele, și nu guvernul civil, dețin controlul real, atunci orice acord semnat la nivel diplomatic oficial riscă să rămână literă moartă. Nu e prima dată când analiști occidentali sugerează că puterea reală din Iran e fragmentată între aparatul civil și cel militar-religios — dar rareori un senator american recunoaște public, într-un interviu televizat, că Washingtonul nu știe cu certitudine cu cine negociază de fapt.

Context mai larg: acest tip de ambiguitate instituțională — unde nu e clar cine decide cu adevărat — nu e specific doar Iranului. Coincidență sau nu, aceleași întrebări („cine conduce de fapt?”) apar și în alte crize geopolitice recente, de la conflicte din Europa de Est până la tensiuni din Golf, unde structurile oficiale par tot mai des doar fațada unor decizii luate în altă parte.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)