Zelensky, Witkoff și Kushner: cine grăbește de fapt pacea?
adevaruri

Zelensky, Witkoff și Kushner: cine grăbește de fapt pacea?

U
4 min de citit

n telefon „bun și important” între Volodymyr Zelensky și doi emisari personali ai lui Donald Trump readuce în prim-plan o întrebare veche: cine controlează cu adevărat ritmul negocierilor de pace din Ucraina — Kievul, Washingtonul sau altcineva din spatele cortinei diplomatice?

Potrivit unei relatări publicate miercuri, corespondentul Axios Barak Ravid a scris, citând o sursă cu acces direct la discuție, că Zelensky a vorbit cu Steve Witkoff și Jared Kushner despre modalități de a repune în mișcare procesul de negociere cu Rusia. Ore mai târziu, Zelensky însuși a confirmat convorbirea pe X, subliniind că Ucraina „vrea pace”.

„A fost o conversație bună, importantă, despre cum să revigorăm diplomația și să apropiem pacea”, a scris președintele ucrainean, într-un mesaj care pare gândit să transmită optimism controlat — genul de declarație care lasă mai multe nespuse decât spune.

Zelensky a insistat că Ucraina este de mult pregătită pentru o pace care să-i păstreze demnitatea. I-a mulțumit lui Witkoff și Kushner pentru „rolul personal” în acest efort și a creditat administrația Trump și poporul american pentru sprijin, precizând că echipele de negociere rămân în contact strâns pentru a urmări discuțiile. Ce nu se menționează explicit în relatările oficiale este exact ce anume s-a discutat concret — detaliile rămân, ca de obicei, în afara comunicatelor publice.

Convorbirea vine la mai puțin de două săptămâni după summitul NATO de la Ankara, din 8 iulie, unde Trump și Zelensky s-au întâlnit față în față, iar Statele Unite au anunțat că vor licenția Ucraina să-și producă propriile rachete de apărare antiaeriană Patriot. Tot la Ankara, Zelensky a cerut mai multe sisteme de apărare aeriană și a repetat apelul pentru aderarea la NATO. Aliații europeni și Canada au pus deja pe masă aproximativ 80 de miliarde de dolari în ajutor militar pentru Ucraina anul acesta — o cifră care ridică întrebarea firească: cine beneficiază, în ultimă instanță, de prelungirea sau de scurtarea acestui conflict?

Cu câteva zile înainte de Ankara, Trump a purtat convorbiri separate cu Zelensky și cu președintele rus Vladimir Putin, iar Witkoff și Kushner au semnalat că sunt pregătiți să călătorească la Moscova pentru a continua medierea. Cronologia — apeluri separate, apoi summit, apoi un nou apel „de urmărire” — nu e neapărat suspectă în sine, dar arată o coregrafie diplomatică mult mai atent construită decât lasă să se înțeleagă comunicatele scurte de presă.

Pe teren, avansul rusesc pare să fi stagnat, iar atacurile ucrainene în adâncul teritoriului rus au provocat penurii de benzină care afectează economia de război a lui Putin. Rusia a răspuns cu valuri de rachete și drone asupra Kievului și altor orașe, atacuri care copleșesc apărarea ucraineană și ucid civili aproape zilnic — un detaliu care contrastează dur cu tonul optimist al declarațiilor diplomatice.

Până acum, Putin a refuzat constant să se întâlnească cu Zelensky, cu excepția unei eventuale finalizări a unui acord deja negociat, fie la Moscova, fie într-o țară terță. Moscova continuă să ceară, ca precondiție pentru orice înțelegere, retragerea trupelor ucrainene din zonele Donbasului aflate încă sub control ucrainean — o condiție care, observată cu atenție, pare mai degrabă un blocaj calculat decât un pas spre compromis.

Context mai larg: acest joc de emisari și apeluri telefonice se derulează pe fondul unei rivalități geopolitice mult mai vechi între Washington, Moscova și Bruxelles pentru influență în Europa de Est — o zonă în care România, membră NATO și UE, rămâne direct expusă oricărei schimbări de echilibru militar sau energetic la granița sa.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)

Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.