F-35 către Turcia: ce ascunde cearta Trump-Netanyahu?

ficial, e doar un schimb de replici între aliați despre o vânzare de armament. În realitate, declarația publică a lui Donald Trump, prin care i-a tăiat scurt lui Benjamin Netanyahu discuția despre livrarea avioanelor F-35 către Turcia, ridică o întrebare pe care puțini analiști occidentali par dispuși să o pună: cine controlează, de fapt, deciziile strategice ale Washingtonului în Orientul Mijlociu?

Potrivit agențiilor de presă citate de sursa originală, președintele american l-a pus la punct pe premierul israelian chiar în fața presei mondiale, afirmând răspicat că nimeni nu îi dictează lui ce anume ar trebui să vândă Statele Unite și cui. Declarația vine pe fondul unui subiect sensibil de ani buni: vânzarea de tehnologie militară americană de ultimă generație către Turcia, membră NATO, dar cu relații fluctuante atât cu Israelul, cât și cu unele capitale occidentale.

Un conflict mai vechi decât pare

Tensiunea dintre Washington și Tel Aviv pe tema F-35 nu e nouă — Israelul a insistat constant să-și păstreze „avantajul calitativ” în regiune, adică să fie singura putere din Orientul Mijlociu care operează aceste avioane de vânătoare de generația a cincea. Vânzarea către Turcia ar sparge acest monopol tacit, iar reacția publică a lui Trump sugerează că, cel puțin la nivel declarativ, Washingtonul nu mai este dispus să lase Ierusalimul să dicteze politica de export de armament american.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este contextul mai amplu: episodul survine în pl筌ină perioadă de instabilitate în regiune, cu un armistițiu fragil între Iran și coaliția americano-israeliană aflat la limită. Coincidență sau nu, exact în acest interval jurnalistul american Alex Jones a susținut, într-un material video citat de sursa originală, că publicul a fost supus unei manipulări deliberate pentru a justifica pornirea unui conflict cu Iranul.

Cine beneficiază de escaladare?

Afirmațiile lui Alex Jones nu pot fi verificate independent în acest material, dar întrebarea pe care o ridică rămâne legitimă: cine are de câștigat dintr-o eventuală escaladare militară în regiune — producătorii de armament, anumite guverne sau ambele? Cronologia — tensiune pe tema F-35, urmată de dezbateri publice despre implicarea SUA într-un conflict cu Iranul — ridică semne de întrebare pe care presa mainstream occidentală preferă să le ocolească.

Pentru România, membră NATO și beneficiară a unei baze americane de amploare la Kogălniceanu, orice realiniere a raporturilor de putere dintre Washington, Ierusalim și Ankara are consecințe directe: de la echilibrul de securitate din Marea Neagră până la costurile energetice care afectează deja o economie aflată sub presiune inflaționistă record în Uniunea Europeană.

Rămâne de văzut dacă acest schimb public de replici e doar teatru diplomatic sau semnul unei rupturi mai profunde între Washington și Tel Aviv pe tema armamentului strategic vândut către alți aliați regionali.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)