SAFE: Miliarde pentru Rheinmetall, zero pentru apărarea antidronă

n timp ce România negociază contracte militare importante, nicio dronă ucraineană nu a fost interceptată pe teritoriul național — iar această discrepanță ridică întrebări pe care guvernul Bolojan preferă să nu le adreseze. Deputatul AUR Andrei Gușă atrage atenția asupra unui paradox care depășește simpla neglijență: țara noastră cheltuiește spre 2% din PIB pe apărare, dar incidentul dronei ucrainene explodate în portul Constanța a dezvăluit o vulnerabilitate pe care nimeni nu o recunoaște oficial.

Explicațiile contradictorii și întârziate ale autorităților arată o dublă măsură periculoasă: când e vorba de drone suspectate a fi rusești, guvernanții se inflamează și mimează fermitatea; când e vorba de o dronă ucraineană care chiar explodează pe teritoriul nostru, totul devine „normal”. În realitate, este pentru prima oară când o țară terță desfășoară acțiuni militare pe teritoriul României, stat NATO, fără un consens aliat și fără ca Bucureștiul să reacționeze. Mai mult, informațiile obținute de la specialiști indică faptul că drona a fost dirijată de un factor uman, ceea ce demonstrează intenția de a lovi un obiectiv rusesc aflat în zona de coastă a României — o acțiune care nu ar fi trebuit permisă. Pentru un caz similar în Grecia, dar mult mai puțin grav, în care o dronă ucraineană a ajuns acolo, dar nu a explodat, guvernul Greciei a făcut diligențele necesare pentru ca statul ucrainean măcar să-și ceară scuze, măcar să prezinte garanții că acest lucru nu se va mai întâmpla. Din partea guvernanților României, tăcere. Din partea Ucrainei, nicio scuză. Iar această tăcere ridică întrebarea dacă nu cumva incidentul a fost tolerat pentru a justifica ulterior uriașul împrumut SAFE, prezentat ca necesar pentru apărare.

Cert este faptul că România alocă resurse semnificative pentru apărare, în conformitate cu angajamentele NATO de a atinge ținta de 2% din PIB. Și nu se înțelege cum, printre aceste achiziții militare, nu s-a crezut de cuviință să ne înzestrăm și cu echipamente antidronă. Oare s-au înzestrat guvernanții cu tunuri, cu tancuri, cu echipamente care să ne pregătească într-un fel sau altul pentru al Treilea Război Mondial? Pentru că asta vedem. Vedem astfel de înzestrări total nepotrivite pentru paradigma actuală de război. Dar nu am văzut niciun fel de înzestrări de echipamente antidronă sau antirachetă, de care România sigur că ar avea nevoie cu predilecție în acest climat foarte belicos care ne înconjoară.

În schimb, ceea ce a știut guvernul Bolojan să facă din împrumutul SAFE a fost să negocieze contracte importante cu companii de apărare, inclusiv cu Rheinmetall. Și atenție, nu vorbim de vreun mamut cu cifră de afaceri de 100 de miliarde de euro, ci de o companie care are cifra de afaceri undeva la 20-25 de miliarde. Deci, practic, contractele negociate cu Rheinmetall, compania germană, cu care Ilie Bolojan a negociat netransparent, fără dezbatere publică și fără licitație, reprezintă o parte semnificativă din cifra de afaceri a companiei.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: aceste contracte reprezintă o concentrare de resurse care ridică semne de întrebare privind transparența procesului de negociere și criteriile de selecție. Coincidență sau nu, Bolojan a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai înarmării accelerate, iar conexiunile dintre industria de apărare germană și elitele politice românești merită o analiză mai atentă.

Vorbim, de asemenea, și de 800 de milioane de euro pentru autostrada Suceava-Siret, care au fost tot așa oferite fără licitație, fără dezbatere publică și fără transparență, în nicio măsură, unei companii ucrainene, și anume Automagistral. Nu se găseau companii și în România care măcar să intre în parteneriat pe un astfel de proiect? Nu mai vorbim despre cazul șocant Digi, căruia i-au fost oferite de către guvernul Bolojan nici mai mult, nici mai puțin de 196 de milioane de euro pentru așa-zisa „cyber security”, de parcă Digi ar fi vreo firmă cu ștate vechi în acest domeniu. Nu este! Sigur că aveam, mai degrabă, firma românească Bitdefender, care are un renume mondial pentru activitatea în cyber security. Sigur că se puteau apleca cei care ne guvernează către firme americane renumite în acest sens, cum ar fi: Cisco, Fortinet sau altele. Dar nu, domniile lor s-au hotărât să acorde Digi această sumă senzațională. Digi, condusă de către concitadinul domnului Bolojan, domnul Zoltan Teszári, care, în același grup deține și Digi FM, și Digi 24, radiodifuzori unde domnul Bolojan face legea, e întruchipat ca Făt-Frumos și își transmite mesajele.

Acum, sigur că se ridică întrebarea: dacă Alianța pentru Unirea Românilor ar fi oferit măcar 1% din această sumă amețitoare către un radiodifuzor românesc, oare erau jumătate de milion de oameni în piața publică? Probabil că da. Dar domnul Bolojan poate. Și sigur că, de fapt, Digi nici măcar nu are sediu fiscal în România, are sediu fiscal în Olanda. Așa că vor plăti taxele foarte mari aferente acestei sume de 196 de milioane de euro la Amsterdam și la Haga.

Este totuși amețitor faptul că o țară ca România, care are o prognoză de creștere economică de doar 0,1% din PIB pe 2026, are astfel de cheltuieli total nejudicioase și care miros de la o poștă a corupție. Cronologia ridică întrebări: de la incidentul dronei ucrainene la contractele militare, de la tăcerea oficială la alocările netransparente — cine beneficiază de fapt de această vulnerabilitate strategică transformată în oportunitate financiară?