Cluj, Unirea și Grindeanu: cronologia care ridică semne de întrebare

izita lui Nicușor Dan la Cluj, aprobarea tacită a unui proiect de lege privind unirea cu Moldova și negocierile pentru noul guvern compun un puzzle geopolitic pe care puține voci îl analizează în ansamblu. Ce nu se spune în comunicatele oficiale? Că fiecare piesă are o miză mai mare decât pare la suprafață.

Cluj: de la Nicușor la ruși, dar fără Abrudean

Nicușor Dan, după recepția de la Ambasada Statelor Unite, a plecat la Cluj pentru o întâlnire cu oameni de afaceri din IT — cel puțin asta spune versiunea oficială. Clujul este capitala industriei IT din România, deci întâlnirea pare credibilă. Dacă a avut și alte întâlniri, “subterane” sau nu, vom afla în timp.

De ce această deplasare devine subiect de speculație? Pentru că armata de zgomote a lui Ilie Bolojan și a Laurei Codruța Kovesi a pus în mișcare un zvon: Nicușor ar fi mers la Cluj să-l încurajeze și să-i consolideze poziția lui Mircea Abrudean, președintele Senatului, despre care s-a vehiculat că ar putea ajunge director SRI. Zvonul este fals. Mircea Abrudean și-a pierdut orice șansă de a conduce SRI tocmai din cauza acutizării conflictului dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Cum ar putea Nicușor să dea directoratul SRI în mâna dușmanului său politic? Bolojan este un fel de mentor-unchi al lui Abrudean. Conexiunea e evidentă.

Dar la Cluj s-a întâmplat și altceva, mai puțin mediatizat. Emil Boc, primarul Clujului, a interzis ca însemnele Rusiei să fie expuse și imnul să fie intonat la o competiție internațională de gimnastică, deși Comitetul Olimpic Internațional și-a dat girul pentru prezența sportivilor ruși sub drapelul lor. Boc a dovedit că geopolitica i-a luat locul bunului-simț. Sportul ar fi trebuit să rămână neutru, chiar și în contextul războiului ucrainean. Dar Boc continuă să joace rolul de securici care se pune târâș pentru a face pe plac stăpânilor, oricare ar fi ei.

Aprobarea tacită a “Unirii cu Moldova”: test ruso-român pentru Moldova și UE

Un proiect de lege introdus acum două luni de SOS România, care prevede unirea României cu Moldova, a fost aprobat tacit la Camera Deputaților și se îndreaptă spre Senat, camera decizională. Comunitatea internațională a explodat. În Moldova, războiul civil-mediatic între falangele unioniste, pro-ruse sau anti-unioniste a luat amploare. Tace doar partidul de guvernământ al Maiei Sandu, care până deunăzi promova unirea, dar acum adoptă o poziție anti-unionistă.

Proiectul este suspect nu pentru că a fost promovat de Diana Șoșoacă, ci pentru că, fiind depus în aprilie, nu se știe cum a ajuns să fie aprobat tacit în doar două luni, luându-și toate avizele pe repede-înainte. Este limpede că a fost împins prin mijloace subterane ale serviciilor secrete, ca să-și ia avizele rapid și să ajungă la Senat. Este baza celui mai spectaculos proiect geopolitic pe care l-ar putea avea Europa după unificarea Germaniilor: unirea României cu Moldova.

Această procedură parlamentară suspectă este, de fapt, un test ruso-român pentru restul părților interesate: pentru Moldova și pentru Uniunea Europeană. Când spun “test ruso-român”, nu înseamnă că a fost făcut la înțelegere între Rusia și România; dar, în mod clar, a fost făcut de către puterea subterană din România și îi folosește puterii din Rusia. Doar pe axa București-Moscova s-ar putea decide o eventuală unire între România și Moldova. Este un test pentru a se vedea care e starea de spirit în Moldova, unde sunt foarte mulți cetățeni români, dar România nu este iubită; unde Maia Sandu zice că este unionistă, dar alegătorii PAS nu doresc unirea cu România; unde există o falangă foarte importantă de filoruși, poate majoritară, care în niciun caz nu ar dori în acest moment unirea cu România, decât dacă ar fi un caz de viață și de moarte economic.

Pentru UE, care a preluat ștafeta unioniștilor, încercând să găsească soluții de portanță pentru Moldova și să unifice țările Rothschild din această parte de lume — Ucraina, Moldova și România —, ar fi fost convenabil să dea drumul acestui proiect. Rușii și românii pot vedea acum situația reală la nivelul UE, odată ce acest proiect suspect, dar foarte interesant, a fost aprobat tacit. Test ruso-român. În premieră și fără voia, probabil, a celor două puteri, de la București și de la Moscova, însă foarte folositor pentru ambele. De data asta, românii au mutat cu albele.

Grindeanu joacă dur și precis, PNL și UDMR nu pot contracara, USR se isterizează

Despre situația politică și formarea noului guvern, este foarte limpede că s-a intrat pe linia dreaptă și se joacă extrem de dur. La negocierile de la Cotroceni, Nicușor Dan a fost extrem de laconic, mai ales cu partidele care l-au pus în dificultate — AUR și USR. Cei de la PNL n-au primit nicio speranță că ar putea să-și impună vreun premier.

Sorin Grindeanu, de la PSD, a fost observat în conferința de presă de după ședința președinților. El joacă extrem de dur, sigur de sine, precis. Și-a luat mandat să formeze de unul singur echipa guvernamentală și a fost aprobat în unanimitate de către partid. Asta înseamnă autoritate maximă. A dat avertismente partidelor care au incomodat până acum formarea guvernelor Tomac și Veștea că nu va negocia cu ele funcții. Le-a tăiat macaroana celor care ar fi avut obrăznicia să ceară încă o dată susținerea PSD, fără ca PSD-ul să dea premierul.

La acest joc foarte dur, PNL și UDMR nu pot contracara, pentru că sunt într-o situație electorală extrem de gravă. UDMR-ul nu se mai califică pentru a intra în Parlament. UDMR-ul a intrat în Parlament doar cu sprijinul serviciilor secrete românești, împotriva cărora UDMR-ul a acționat în ultimele două luni — și împotriva strategiilor SRI și DGIA. UDMR-ul este speriat de perspectiva alegerilor anticipate. Atunci nu poate să se opună dorinței PSD-ului.

PNL-ul este într-o formulă foarte proastă, și-a pierdut peste o treime din potențialul electoral odată cu epurarea liberalilor dizidenți. Bolojan nu-i vreo mare lumină și se bate pe un culoar electoral similar cu cel al USR-ului, potențialul lor electoral ducându-i undeva sub scorul pe care l-au făcut în decembrie 2024. Și, în fine, un partid isteric, care nu-și mai vede rostul: USR. Dacă nu va mai fi la guvernare, s-ar putea chiar să nu mai intre în Parlament. USR-ul nu mai este o speranță, USR-ul este o certitudine a incompetenței, corupției și abuzului. În calitate de certitudine, cu aceste epitete așezate lângă ea, nu mai poate spera ca la eventuale alegeri anticipate să facă un scor bun.

Și uite așa se joacă rețeta zilei la nivel de formare de guvern: în forță, forță sugerată de către Grindeanu, care are sprijinul lui Nicușor Dan, și, respectiv, în defensivă, a unor partide care se dau voinice — PNL, USR și UDMR —, dar care nu mai îndeplinesc criteriile alegătorilor. Adică ar face scor prost. Ceea ce nu se spune în analizele politice mainstream: cine beneficiază de această reconfigurare? Și cine pierde mai mult decât își imaginează?