Iranul vrea taxă pe internetul global: cablurile din Hormuz, ținta
economie libera

Iranul vrea taxă pe internetul global: cablurile din Hormuz, ținta

O
4 min de citit

publicație legată de Gardianul Revoluției Iraniene a lansat o propunere care sună ca un scenariu de thriller geopolitic: Teheranul să perceapă taxe pe traficul de date care tranzitează cablurile submarine din Strâmtoarea Hormuz. Ceea ce oficial se prezintă drept o „reevaluare a suveranității digitale” ascunde de fapt o încercare de transformare a unui punct critic al internetului global într-un instrument de presiune economică și politică.

Tasnim, agenție de presă afiliată Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), a publicat un articol intitulat „Trei pași practici pentru generarea de venituri din cablurile de internet ale Strâmtorii Hormuz”. Mesajul e clar: Teheranul nu privește Hormuz doar ca pe un punct critic pentru petrol, ci și ca pe un „punct de strangulare digital” — cablurile de fibră optică de pe fundul mării transportă peste 10.000 de miliarde de dolari în tranzacții financiare zilnic, conectând Golful Persic cu rețeaua globală.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale? Că aceste cabluri submarine, construite cu tehnologii avansate precum DWDM și standarde de blindare dublă, transportă nu doar internet, ci și sincronizarea cloud, rețele private virtuale corporative, trafic vocal și, crucial, rețelele de plăți financiare internaționale. Orice întrerupere — fie din cauze naturale, fie din „accidente” cu ancore de nave — ar putea genera pierderi economice „ireversibile” la nivel global, avertizează Tasnim.

Iranul susține că a fost „privat de beneficiile economice și suverane legate de economia digitală”. Soluția propusă? Trei pași care sună a manual de control al infrastructurii globale:

1. Licențiere și taxe de trecere: Consorțiile de telecomunicații și operatorii de cabluri ar trebui să obțină permise pentru instalarea și operarea cablurilor prin strâmtoare, plătind taxe inițiale de licențiere și plăți anuale de reînnoire.

2. Jurisdicție legală iraniană asupra gigantelor tech: Companiile majore de tehnologie care folosesc cablurile — Google, Microsoft, Amazon, Meta — ar trebui să opereze oficial sub legislația iraniană și să coopereze cu firme iraniene de tehnologie, companii bazate pe cunoaștere și entități media.

Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, după ce Iranul a impus deja taxe de tranzit pe navele care trec prin strâmtoare? Săptămâna trecută, nou-înființata Autoritate a Strâmtorii Golfului Persic a introdus un protocol pentru vasele comerciale. Deși nu e clar dacă protocolul include taxe, Dimitris Maniatis, CEO al consultanței de risc maritim Marisks, a declarat pentru CNN că iranienii au făcut „cereri de plăți, taxe de trecere, pentru ca navelor să li se acorde permisiunea de a naviga”.

3. Control iranian asupra întreținerii și reparațiilor: Teheranul ar trebui să dezvolte infrastructura tehnică pentru a controla sau participa la întreținerea și repararea cablurilor, transformând service-ul cablurilor într-o sursă de venit și un instrument de suveranitate.

Cine beneficiază? În teorie, Iranul — prin transformarea unei poziții geografice în pârghie economică și politică. În practică, însă, rezultatul direct al acestei strategii ar putea fi accelerarea eforturilor globale de ocolire a Hormuz. Asta înseamnă redirecționarea conductelor, a traficului de tancuri petroliere, a transportului comercial și, în cele din urmă, a infrastructurii de cabluri submarine departe de strâmtoarea controlată de Iran.

Procesul a și început: Japonia cumpără deja petrol din Emiratele Arabe Unite prin conducte care ocolesc strâmtoarea, iar ADNOC (compania petrolieră de stat a EAU) investește 55 de miliarde de dolari în conducte alternative. Internetul global ar putea fi următorul care ia o rută de ocolire — dacă Teheranul insistă să transforme cablurile submarine în instrumente de șantaj economic.

Ce nu ne spun sursele oficiale? Că această mișcare nu e doar despre bani — e despre redefinirea suveranității în era digitală. Și că, în spatele retoricii despre „drepturi economice”, se ascunde o încercare de transformare a internetului global într-un câmp de luptă geopolitic. Coincidență că propunerea vine exact când Occidentul încearcă să izoleze Iranul economic? Probabil că nu.