Pensiile din Germania: găurile ascunse din Versorgungswerke

eea ce sistemul german de pensii prezintă drept o simplă fluctuație de piață pare, la o privire mai atentă, un semnal despre fragilitatea reală a unor fonduri considerate „de fier” ale clasei de mijloc europene. Potrivit Financial Times, citat de ZF, fondurile de pensii din Germania se confruntă cu pierderi și posibile deprecieri de active de peste 2 miliarde de euro, generate de investiții riscante în sectorul imobiliar și pe piețele private.

Numai fondul de pensii al stomatologilor din Berlin a înregistrat o pierdere de 2,2 miliarde de euro — o cifră care, pusă în context, ridică întrebarea cine a decis să expună economiile unor profesii liberale, considerate „sigure”, la instrumente financiare speculative de tipul private equity și real estate.

Un sistem prezentat drept model, dar cu fisuri vechi

Multe dintre așa-numitele Versorgungswerke din Germania — scheme obligatorii de pensii pentru profesii liberale precum medici, avocați sau stomatologi — au fost lăudate ani la rând ca alternativă solidă la sistemul public de pensii. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este măsura în care aceste fonduri au migrat, în ultimul deceniu, spre active mai puțin lichide și mai greu de evaluat, tocmai în perioada în care dobânzile scăzute au împins administratorii de fonduri să caute randamente „alternative”.

Coincidență sau nu, expunerea masivă pe imobiliare vine exact în anii în care piața imobiliară germană a trecut printr-o corecție dureroasă, iar sectorul de private equity global a fost lovit de creșterea costului finanțării. Cine beneficiază de această migrare a capitalului spre active riscante? Cu siguranță nu pensionarii de mâine, ci mai degrabă administratorii de fonduri și intermediarii financiari care au încasat comisioane indiferent de performanța reală a investițiilor.

O problemă mai mare decât Germania

Situația descrisă de FT ca fiind „catastrofală” pentru unele dintre aceste scheme nu este un fenomen izolat. Ea se înscrie într-un tablou european mai larg, în care fonduri de pensii din mai multe state — presate de dobânzi mici ani la rând și apoi de inflație ridicată — au fost împinse spre clase de active tot mai opace. Pentru un cititor din România, unde discuția despre Pilonul II de pensii private revine constant în spațiul public, exemplul german e un memento incomod: garanțiile de „siguranță” asociate fondurilor de pensii nu elimină riscul, ci adesea doar îl ascund mai bine, în spatele unor structuri complexe și greu de auditat de publicul larg.

Cronologia — ani de randamente „alternative” urmați brusc de pierderi de miliarde — ridică semne de întrebare legitime despre transparența cu care aceste fonduri au raportat, de-a lungul timpului, adevărata lor expunere la risc.

Sursă: Flux24.ro