Carne de porc: cum am ajuns dependenți sub 10% de import
enigme spirituale

Carne de porc: cum am ajuns dependenți sub 10% de import

O
3 min de citit

ficial, se vorbește despre pesta porcină africană și despre “concurența neloială” a importurilor ieftine. Ce nu se spune la fel de răspicat este că România — țară care odinioară se lăuda cu tradiția crescătorilor de porci în fiecare gospodărie — a ajuns să acopere sub 10% din necesarul intern de carne de porc din producție proprie. Restul, majoritatea covârșitoare, vine din afară.

Informația este susținută de fermierul Dimitrie Muscă, într-o declarație preluată de Agro TV, care leagă prăbușirea producției interne de doi factori combinați: efectele devastatoare ale pestei porcine africane asupra efectivelor autohtone și presiunea constantă a cărnii importate, vândută la prețuri cu care fermierii români nu pot concura.

Cronologia care ridică întrebări

Nu e vorba de o prăbușire de peste noapte, ci de un proces gradual, an după an, în care fermele mici și mijlocii au fost scoase din joc — fie de boală, fie de costuri, fie de import. Coincidență sau nu, exact în perioada în care România ar fi putut miza pe autonomie alimentară — un subiect tot mai discutat la nivel european pe fondul crizelor din ultimii ani — sectorul zootehnic autohton s-a subțiat până aproape de dispariție.

Cine beneficiază, practic, de această situație? Pe de o parte, marii importatori și lanțurile de retail care pot aduce carne mai ieftină din piețe unde costurile de producție sunt altele. Pe de altă parte, fermierii români rămân cu riscul sanitar (pesta porcină), cu birocrația și cu piața tot mai strânsă.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale

Declarațiile lui Dimitrie Muscă nu vin însoțite, deocamdată, de cifre oficiale detaliate din partea autorităților — ceea ce lasă loc de întrebări legate de transparența datelor privind efectivele de porcine și evoluția reală a pestei porcine africane pe teritoriul național. Într-un context mai larg, dependența de importuri alimentare de bază nu este doar o problemă economică — este și una de suveranitate, într-un moment în care lanțurile de aprovizionare europene au arătat, în ultimii ani, cât de fragile pot deveni sub presiune geopolitică.

Rămâne de văzut dacă autoritățile vor prezenta un plan concret de sprijin pentru crescătorii români sau dacă vom continua să depindem, an de an, tot mai mult de ceea ce vine din afara granițelor.

Sursă: OrtodoxINFO (ortodoxinfo.ro)

Acest articol a fost creat cu asistența inteligenței artificiale și verificat editorial de Redactia.