AEP vrea puteri noi asupra partidelor: cine beneficiază?

ntr-un moment în care România nu are un guvern învestit din mai 2026, iar scena politică e mai fracturată ca oricând, președintele Autorității Electorale Permanente, Adrian Țuțuianu, a scos la iveală un proiect de lege care ar schimba fundamental cine decide soarta partidelor politice din țară. Ceea ce este prezentat oficial drept o simplă reformă administrativă ascunde, de fapt, o mutare de putere cu potențial exploziv: AEP ar urma să preia atribuții care astăzi aparțin instanțelor de judecată, atât la înregistrarea, cât și la dizolvarea partidelor.

Pe hârtie, sună ca birocrație electorală de care, în mod normal, nimeni nu se sinchisește. Dar cronologia ridică întrebări: proiectul apare exact în perioada în care partidele suveraniste — AUR, SOS România, POT, ACT — câștigă teren constant în sondaje, iar coaliția de guvernare tradițională se destramă sub ochii tuturor. Coincidență sau nu, o instituție administrativă care ar putea decide, fără trecerea prin justiție, dacă un partid trăiește sau moare, este exact tipul de pârghie de care ar avea nevoie cineva interesat să limiteze concurența politică incomodă.

Ce nu se spune în comunicatele oficiale

Rapoartele oficiale despre acest proiect vorbesc despre eficientizare, digitalizare, simplificare a procedurilor. Ce nu se menționează explicit este cine ar avea, de fapt, ultimul cuvânt în privința criteriilor de dizolvare — și cât de ușor un astfel de mecanism, odată transferat din sfera judiciară independentă în cea administrativă, ar putea fi folosit selectiv, în funcție de cine se află la butoane într-un anumit moment politic.

Cine beneficiază de o asemenea schimbare? Într-un climat în care partidele de guvernare tradiționale se confruntă cu o eroziune constantă a încrederii publice, iar formațiunile suveraniste ocupă tot mai mult spațiu electoral, orice instrument care ar putea încetini sau bloca înregistrarea unor formațiuni noi — sau ar putea grăbi dizolvarea unora existente — merită privit cu prudență, nu doar acceptat ca „simplă reformă tehnică”.

Context mai larg: o instituție, mai multă putere, mai puțină transparență judiciară

Istoric, transferul unor atribuții de la instanțe către autorități administrative a fost adesea justificat prin eficiență, dar a ridicat mereu semne de întrebare legate de independență și control democratic. În România, unde încrederea în instituții este deja fragilă — sondajele arată că majoritatea covârșitoare a populației consideră că țara merge într-o direcție greșită — orice concentrare suplimentară de putere într-o instituție precum AEP, fără garanții clare de control extern, riscă să adâncească suspiciunile, indiferent de intențiile declarate ale inițiatorilor.

Rămâne de văzut dacă proiectul va ajunge efectiv pe agenda parlamentară, având în vedere că țara se află într-o perioadă de vacanță parlamentară și de guvern interimar, fără un premier învestit. Dar chiar și doar apariția publică a unei astfel de inițiative, în acest moment precis, merită urmărită cu atenție — pentru că, așa cum spune și principiul de bază al oricărei investigații serioase: cine controlează regulile jocului, controlează și rezultatul.

Sursă: OrtodoxINFO (ortodoxinfo.ro)