De ce Nicușor Dan plătește lobby la Washington ca o țară bananieră

reședintele Nicușor Dan a semnat un contract de lobby la Washington — nu din ambiție, ci din desperare: diplomația MAE doarme în papuci de 36 de ani, iar România nu contează nimic la Casa Albă din 1989 încoace. Ceea ce nu se spune în comunicatele oficiale: aceasta este recunoașterea publică că țara noastră nu are acces direct la puterea americană — exact ca o republică bananieră, nu ca un „partener strategic”.

Analiza vine de la Cozmin Gușă, fost bursier al statului american și singurul român invitat oficial de două ori la Casa Albă fără calitate oficială. În editorialul său de la GOLD FM, Gușă pune diagnosticul brutal: problema relaționării proaste a României cu SUA e veche de peste 40 de ani. Ceaușescu a fost ultimul președinte cu relații privilegiate la Washington — dar după lovitura de stat din decembrie 1989, coordonată pe teren de KGB, America a lăsat România în grija Moscovei. Americanii și-au dat seama că, de la Ion Iliescu în jos, funcțiile de conducere erau ocupate fie de rezidenți KGB, fie de foști securiști verificați.

„România cu SUA nu are relații deloc, cel puțin din punctul de vedere al SUA”, spune Gușă. Președinții României s-au dus la Washington „în calitate de președinți servitori”. Integrarea în UE a complicat și mai mult lucrurile: Bruxelles-ul a preluat sarcina de a subordoneze clasa politică românească, de a încalca justiția și de a îndestula corporațiile multinaționale europene. Coincidență sau nu, diplomația românească a devenit inexistentă la Washington sau New York — toți ambasadorii, plus centrala MAE, au eșuat.

Un om de afaceri face mai mult decât întreaga diplomație

Contractul de lobby semnat de Nicușor Dan vine după recomandare directă din SUA — iar compania americană selectată, spune Gușă, este „coordonată de intelligence-ul din SUA”. Nu se poate indica clar care serviciu secret o protejează, „că acolo așa sunt treburile”. Ceea ce ridică întrebări: cine a ales firma? Pe baza căror criterii? Și ce informații din dosarele românești au circulat înainte de semnătură?

Gușă dă un exemplu care arată abisul dintre diplomația oficială și realitate: Avram Gal, om de afaceri din Câmpia Turzii (PSD-ist, asociat cu Eric Trump de doi ani), s-a întâlnit în ultimele trei zile cu toți șefii de la Pentagon, a discutat despre România și s-a văzut cu congresmeni importanți. „Un om poate să facă mai mult decât o diplomație întreagă, dacă vrea”, concluzionează Gușă. Gal lucrează la acest proiect de peste 10 ani — în timp ce MAE-ul a fost „infestat de foști sau actuali securiști, fie de la DIE, fie de la SIE”.

Concluzia lui Gușă: „România nu poate să meargă în jocul geopolitic dacă nu își rezolvă accesul la Washington.” Iar accesul se rezolvă cu bani. „Foarte bine! Acești bani sunt foarte puțini, dacă se face treaba.” De ce? Pentru că, în virtutea înțelegerilor Trump-Putin de la Marea Neagră, jocul geopolitic se realizează conform acordurilor dintre Washington și Moscova. România nu are niciun acces la Moscova — dimpotrivă, a făcut tot posibilul să nu discute cu partea rusească. Așa că singura axă pe care se poate discuta rămâne axa Trump-Putin. Ceea ce înseamnă: fără lobby la Washington, România nu există pe hartă.

Demisia ciudată a lui Andras Demeter — cine îl protejează pe Bolojan?

Al doilea subiect al editorialului: demisia ministrului Culturii, Andras Demeter (UDMR), cerută ieri de deputatul AUR Andrei Gușă. Demisia a venit rapid, după ce site-ul 2MNews a publicat o înregistrare halucinantă în care Demeter spunea: „Vând radioul la ruși cu 5 milioane și îmi bag p… în interesul național, că eu sunt ungur.”

Dar Gușă observă ceva ciudat: „Alți colegi de guvern, Bolojan în special, și cei de la USR, înregistrați cu fapte mult mai grave decât delirul verbal al lui Andras Demeter, rămân în funcții.” Împotriva unora au fost trecute prin Parlament moțiuni simple — mai puternice decât o știre de presă. Nimeni nu le-a cerut demisia. De ce?

„Demisia lui Andras Demeter este ciudată tocmai pentru că, după părerea mea, a fost provocată de către securiști și nu de vreo corectitudine la nivelul statului român sau chiar la nivelul UDMR-ului”, spune Gușă. Demeter s-a predat „fără luptă” — ceea ce sugerează că „vorbim despre alte fapte puse în cârca lui” și că, în orice caz, nu este un ministru din „SECURISTANUL românesc”, adică nu e protejat de serviciile secrete. Ceilalți miniștri cu fapte mai grave — din guvernarea Bolojan — sunt „protejați de la diferite niveluri din SECURISTANUL nostru, falangele serviciilor secrete”.

Concluzia: „Cei care îi conduc pe politicieni sunt cei care le dețin dosarele infamante cu care îi șantajează. Deci, securiștii.” Cronologia ridică semne de întrebare: de ce un ministru cade pentru o înregistrare verbală, în timp ce alții supraviețuiesc scandalurilor de corupție? Răspunsul, sugerează Gușă, nu e la suprafață — e în dosarele pe care cineva le ține încuiate.