Căderea lui Bolojan: ce au pierdut de fapt Kovesi, Coldea și Sandu

oțiunea de cenzură depusă astăzi împotriva guvernului Bolojan nu e doar o victorie tactică a președintelui Nicușor Dan — este, dacă privim mai adânc, prima înfrângere majoră a unui triunghi de putere care lega București-ul de Chișinău prin Oradea. Cozmin Gușă, în emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă!” de la GOLD FM, trasează o hartă a conexiunilor pe care mass-media mainstream preferă să o ignore: alături de premierul bihorean cad și protectorii săi — Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea și Maia Sandu. Coincidență sau finalul unui proiect mai amplu?

„Nicușor Dan a pornit această criză politică din dorința de a-l elimina pe Ilie Bolojan”, explică Gușă. „Este o luptă subterană în care liderul de la Cotroceni poate să fie confirmat, ba chiar aplaudat, din cauza faptului că actualul premier a făcut o treabă foarte proastă împotriva interesului național.” Dar dincolo de rivalitatea pentru reprezentarea externă a României și de competiția în zona de centru-dreapta — „două săbii într-o teacă” — Gușă semnalează o dimensiune mai profundă: eliminarea lui Bolojan înseamnă blocarea unor „jocuri de putere care vizau mai ales Moldova, dar, în ultimul timp, și România”.

Tripleta Bolojan-Kovesi-Sandu, arată analistul, a urzit în ultimii 3-4 ani planuri al căror „numitor comun ar putea să fie soroșismul, dacă prin soroșism înțelegem o ideologie antinațională, progresistă, transumanistă sau LGBT-istă”. Ceea ce nu se discută în comentariile politice obișnuite: acești actori, „fiind agenți ai Factorului Extern cu toții, bineînțeles că aveau planuri care contraveneau în mod flagrant interesului național”.

Gușă face o observație care leagă totul: „Dacă aceștia nu ar fi forțat alegerea lui Ciprian Ciucu ca primar al Bucureștiului, adică dacă ar fi acceptat o înfrângere, probabil că n-am fi vorbit, astăzi, despre eliminarea de la putere a lui Ilie Bolojan.” Nicușor Dan îl voia primar pe Daniel Băluță, care „după părerea mea, a și câștigat alegerile (niciodată nu s-au renumărat voturile)”. Prin „tertipurile știute ale acestei părți soroșiste” — Gușă amintește și de Sectorul 1, unde a fost Clotilde Armand — Ciucu a fost declarat câștigător „fără renumărare de voturi și fără contestare, sub autoritatea premierului Ilie Bolojan”. Ironia: „Ilie Bolojan plătește, astăzi, cu funcția de premier ambiția lui de a-l pune primar pe Ciucu, care s-ar putea ca, în scurt timp, nici să nu-l mai salute pe stradă, așa cum bănuiesc că o vor face 95% dintre liberali.”

Ce urmează? Alianța conjuncturală PSD-AUR a depus moțiunea — „primul ou al acestei găini de aur” — cu un text „judicios, critic, dar argumentat”. Ambele partide „au acceptat-o cu greu și numai după ce au fost bine împinse din spate, din «pădurile» patriei, ca să aibă și asigurări că nu vor păți nimic”. Dar Gușă avertizează: „Este previzibil ca următoarea coaliție de guvernare să nu includă AUR.” Asta nu înseamnă că AUR s-a păcălit — „și-a urmat traiectoria de opozant al progresismului, transumanismului, al acestei guvernări antinaționale, și nu a condiționat-o de o viitoare prezență la guvernare”.

Totuși, această alianță ar putea juca un rol crucial într-o altă direcție: votarea noilor directori civili de la SRI și SIE. „Ar putea să fie interesant ca acei doi directori civili să fie votați de către o majoritate de tip PSD plus AUR și nu de către o majoritate care să includă USR, UDMR, chiar și PNL”, sugerează Gușă. „Aceste trei partide, cu siguranță, și-au bătut joc de interesul național de vreo 20 de ani, și în timpul lui Băsescu, și în timpul lui Iohannis.” Cronologia ridică întrebări: dacă serviciile obțin șefi votați de o majoritate care exclude tocmai partidele „pro-occidentale” tradiționale, ce înseamnă asta pentru echilibrul de putere real din România?

Gușă confirmă: „Se pare că cea de la SIE e mai așteptată, dar asta nu înseamnă că Marius Lazurcă n-a rămas favorit; a rămas favorit, dar își așteaptă rândul.” Cine beneficiază de fapt de această reconfigurare? Răspunsul nu se va afla în comunicate oficiale, ci în ce urmează în lunile următoare — când vom vedea dacă schimbarea de la vârf e doar cosmetică sau marchează o ruptură reală de „protectorii externi” ai ultimului deceniu.