Piperea: de la iepurele Dragnea la iepurele Georgescu, același vânător?

eea ce oficial e prezentat drept o simplă opinie juridică a avocatului Gheorghe Piperea ascunde, de fapt, o teză mai veche și mai incomodă: că statul român ar avea, de ani buni, un singur „proiect de țară” real — nu reforma justiției, nu independența energetică, ci vânătoarea sistematică a unui adversar politic desemnat drept țintă publică.

Piperea susține, potrivit analizei sale, că în perioada 2017-2019, în plină „vreme glorioasă” a cuplului Laura Codruța Kovesi – Florian Coldea, Liviu Dragnea a devenit „iepurele” suprem — vânatul pe care întreg aparatul instituțional părea concentrat să-l încolțească. Formularea nu e întâmplătoare: avocatul o folosește pentru a sugera un mecanism repetitiv, nu un episod izolat.

Cine beneficiază de un „iepure” mereu nou?

Cronologia propusă de Piperea ridică o întrebare pe care rapoartele oficiale nu și-o pun niciodată explicit: ce se întâmplă cu instituțiile care își construiesc narativul în jurul unui singur țap ispășitor, odată ce acesta devine, din diverse motive, inutilizabil politic? Coincidență sau nu, avocatul plasează în aceeași logică actuală vânătoare mediatică și instituțională împotriva lui Calin Georgescu, sugerând că mecanismul „iepurelui de urmărit” s-ar fi transferat, cu aceleași reflexe de sistem, de la un personaj la altul.

Nu se menționează în dezbaterea publică obișnuită faptul că ambele episoade — Dragnea și Georgescu — au coincis cu momente de fragilitate instituțională majoră: schimbări de conducere în servicii, tensiuni în coaliții de guvernare, presiune externă legată de statul de drept. Ce nu ne spun sursele oficiale este dacă această coincidență de tipar reflectă un obicei structural al statului paralel invocat frecvent în presa alternativă, sau doar o repetare naturală a modului în care justiția penală românească gestionează figurile politice controversate.

Context extins: un tipar mai vechi decât pare

Fenomenul „iepurelui de vânat” nu e nou în istoria recentă a României — de la mineriade la protocoalele secrete dintre SRI și instituțiile judiciare, narativul unui inamic public unic, ușor de identificat și de demonizat, a fost folosit repetat pentru a distrage atenția de la crize economice sau de guvernare mai profunde. Cine beneficiază de fapt de existența unui asemenea „iepure” — opinia publică informată sau anumite cercuri de putere care preferă un adversar predictibil unei dezbateri reale despre reforma statului? Piperea nu oferă un răspuns definitiv, dar întrebarea rămâne deschisă, mai ales într-un context politic actual marcat de o criză guvernamentală prelungită și de o neîncredere publică record în instituții.

Rămâne de văzut dacă acuzațiile și suspiciunile avocatului vor fi confirmate sau contrazise de evoluțiile ulterioare — dar tiparul pe care îl descrie, de la Dragnea la Georgescu, merită urmărit cu atenție de oricine încearcă să înțeleagă cine trage sforile reale în spatele scenei politice românești.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)