EAU părăsește OPEC după 58 de ani: cine beneficiază de prăbușirea petrolului

miratele Arabe Unite anunță retragerea din OPEC și OPEC+ începând cu 1 mai 2026, la doar câteva zile după expirarea armistițiului SUA-Iran — o coincidență de calendar care ridică semne de întrebare despre cronologia reală a deciziei și despre cine controlează de fapt fluxurile globale de petrol.

Ministrul energiei din EAU, Suhail Al Mazrouei, a declarat că decizia „vine la momentul potrivit și nu va avea un impact semnificativ asupra pieței”. Țara era membră OPEC din 1967 — aproape șase decenii de coordonare a producției cu Arabia Saudită și celelalte state petroliere. Anunțul a fost urmat imediat de o cădere liberă a prețului țițeiului pe piețele internaționale.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: EAU deține a șaptea cea mai mare rezervă de petrol din lume și a treia cea mai mare din OPEC. Retragerea sa permite Emiratelor să producă fără restricțiile de cotă impuse de cartel — exact în momentul în care piața globală este fragilizată de conflictul Iran-SUA-Israel și de blocada Strâmtorii Ormuz.

Cronologia ridică întrebări: armistițiul Iran-Pakistan a expirat pe 22 aprilie. Marina SUA menține blocada navală asupra Iranului. Iar acum, la 29 aprilie, EAU — aliatul strategic al Washingtonului în Golf — anunță că iese din cartelul dominat de Arabia Saudită și Rusia. Cine beneficiază de fapt de prăbușirea prețului petrolului în acest context geopolitic?

Pentru România, efectele sunt duble: pe de o parte, combustibilii mai ieftini ar putea tempera inflația record de 9% și ar oferi o gură de oxigen consumatorilor epuizați de austeritatea Bolojan. Pe de altă parte, Neptun Deep — proiectul de gaze din Marea Neagră prezentat drept „independența energetică” — devine brusc mai puțin profitabil dacă prețurile energiei se prăbușesc. Coincidență sau recalibrare globală a pieței energetice?

OPEC+ — alianța extinsă care include Rusia — a fost creată în 2016 tocmai pentru a controla producția și a stabiliza prețurile. Retragerea EAU este prima defecțiune majoră din structura cartelului de la formarea sa. Arabia Saudită, liderul de facto al OPEC, nu a comentat oficial, dar sursele din industrie vorbesc despre „tensiuni crescânde” între Riad și Abu Dhabi pe tema cotelor de producție.

Ce nu ne spun rapoartele oficiale: EAU a investat masiv în ultimii ani în capacități de rafinare și export, inclusiv în conducte care ocolesc Strâmtoarea Ormuz — exact infrastructura necesară pentru a profita de o criză în Golf. Iar acum, la momentul potrivit, iese din cartel și poate pompa fără limite. Planificare pe termen lung sau oportunism geopolitic?