Islanda, lider mondial la egalitate: cine scrie clasamentul?

entru a 17-a oară consecutiv, Forumul Economic Mondial (WEF) declară Islanda drept cea mai egalitară țară din lume din perspectiva de gen — un titlu repetat atât de des încât ridică o întrebare firească: cine definește criteriile după care se face acest clasament și cui îi servește narativa unei ordini nordice „model”?

Potrivit Raportului Global al Decalajului de Gen 2026, publicat recent de WEF, Islanda este singura țară din lume care și-a redus decalajul de gen cu peste 90%, fiind una dintre cele patru economii aflate constant în top 10 de la lansarea indicelui, în 2006. Alături de ea, Finlanda, Norvegia și Suedia completează plutonul de frunte — Finlanda și Norvegia aflându-se în top 3 pentru al treilea an consecutiv.

Ceea ce nu se menționează suficient de apăsat în comunicatele oficiale este faptul că acest indice — produs de un forum privat, cu sediul la Geneva, finanțat de corporații multinaționale și guverne — a devenit, practic, un instrument de soft power. Țările nordice, care domină constant clasamentul, sunt și cele mai vizibile în rețeaua de influență a WEF, ceea ce nu înseamnă automat manipulare, dar merită notat: coincidență sau nu, „campionii egalității” sunt și partenerii instituționali cei mai apropiați ai organizatorilor raportului.

Cine mai apare în top și cine e sistematic ignorat

De-a lungul a două decenii, economiile europene au ocupat constant majoritatea locurilor din top 10 — Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Lituania, Moldova, Olanda, Slovenia, Spania, Elveția și Regatul Unit au apărut fiecare cel puțin o dată în ultimii 20 de ani.

Surprinzător pentru mulți, câteva state din Africa Subsahariană au reușit performanțe notabile: Africa de Sud, pe locul 6 în 2009, Lesotho (2009-2011) și, mai ales, Rwanda — prezentă în top 10 timp de opt ani consecutivi, între 2014 și 2022, grație parității parlamentare depline, o performanță pe care puține națiuni din lume au atins-o vreodată. Namibia a intrat prima dată în top 10 în 2018, a urcat pe locul 6 în 2021 și a ajuns anul acesta pe un loc 4 record.

În Asia de Est și Pacific, doar Noua Zeelandă și Filipine apar constant în partea de sus a clasamentului, iar în America Latină și Caraibe, Nicaragua este singurul „performer” notabil. Ce nu se spune răspicat este că regiuni întregi — Asia Centrală, Asia de Sud, America de Nord și Orientul Mijlociu/Africa de Nord — rămân practic invizibile în vârful ierarhiei, an de an. Cine beneficiază de această hartă a „bunelor practici” care ocolește sistematic anumite blocuri geopolitice? Întrebarea rămâne deschisă.

Ce măsoară, de fapt, indicele

Indicele Decalajului de Gen compară situația femeilor față de a bărbaților pe patru dimensiuni: oportunități economice, educație, sănătate și reprezentare politică. Un scor de 1 înseamnă paritate completă, iar progresul e exprimat și procentual. Metodologia pare riguroasă — dar, ca orice instrument produs de o organizație privată cu propria agendă economică globală, ea merită citită cu un ochi critic, nu doar consumată ca literă de lege.

Context mai larg: WEF este aceeași instituție din spatele agendelor de guvernanță globală discutate la Davos, unde liderii politici și corporativi se întâlnesc anual pentru a stabili priorități economice mondiale. Faptul că același for care modelează discuțiile despre viitorul muncii, tehnologiei și guvernanței globale este și cel care „notează” statele la capitolul egalitate de gen nu e neapărat suspect — dar cronologia și repetiția anuală a acelorași „campioni” ridică, cel puțin, o întrebare despre independența reală a acestor clasamente.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)