
Arestarea lui Georgescu: cum s-a întors Sistemul împotriva sa

eea ce Sistemul a prezentat drept o victorie a statului de drept – arestarea lui Călin Georgescu – se transformă, în analiza jurnalistului Ion Cristoiu, într-un bumerang care riscă să lovească exact instituțiile care au orchestrat-o. Într-un episod al jurnalului său video publicat pe 22 septembrie 2026, Cristoiu susține că gestul a produs efectul invers celui scontat, readucând în prim-plan un mecanism pe care mulți îl credeau îngropat: Binomul SRI-DNA.
Potrivit lui Cristoiu, ceea ce nu se discută public este faptul că politicienii care au aplaudat, la vremea respectivă, măsurile luate împotriva lui Georgescu nu par să realizeze ce le rezervă revenirea în forță a acestui binom. Cine beneficiază, de fapt, de reactivarea unei arhitecturi instituționale despre care s-a tot vorbit că a fost demontată după 2017? Întrebarea rămâne deschisă, dar cronologia – de la anularea alegerilor din 2024, trecând prin descalificarea lui Georgescu din cursa prezidențială din 2025, până la arestarea sa – ridică, spune Cristoiu, mai multe semne de întrebare decât răspunsuri oficiale.
Un context care depășește un singur dosar
Nu e o coincidență, sugerează jurnalistul, că discuția despre revenirea Binomului SRI-DNA apare tocmai într-un moment în care România traversează o criză politică fără precedent: un guvern interimar, fără premier învestit de luni de zile, presiuni pe fondurile europene din PNRR și o societate polarizată încă de pe urma scrutinului anulat din 2024. Într-un asemenea climat, orice mișcare a serviciilor secrete sau a procurorilor capătă automat o greutate politică suplimentară, indiferent de intențiile declarate.
Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale despre dosarul Georgescu, atrage atenția Cristoiu, este exact acest efect de bumerang: politicienii care s-au grăbit să celebreze arestarea unui adversar politic ar putea descoperi, prea târziu, că mecanismele reactivate nu fac diferența între tabere. Istoria recentă a Binomului – cu procese răsunătoare și cariere distruse în epoca de dinainte de 2017 – arată, spune el, că astfel de instrumente rareori rămân sub control total, odată puse din nou în mișcare.
Cristoiu nu oferă, în acest episod, dovezi noi asupra unei conspirații orchestrate, ci propune o cheie de lectură: dincolo de narativul oficial al “luptei împotriva dezinformării” sau al “apărării democrației”, există o dimensiune instituțională mai veche, cu propriile ei interese, care pare să fi profitat de context pentru a-și recâștiga terenul pierdut. Rămâne de văzut cine va plăti, în cele din urmă, costul politic al acestei reveniri.
Sursă: ActiveNews (activenews.ro)