8,3 miliarde euro pentru apărare: cine produce armele României

arlamentul României a aprobat luni 15 proiecte de înzestrare militară finanțate prin programul european SAFE, în valoare totală de 8,33 miliarde de euro — dar ceea ce nu apare în comunicatele oficiale este că aproape 70% din această sumă, adică 5,7 miliarde de euro, vor merge direct către un singur producător: concernul german Rheinmetall, prin 7 contracte separate.

Ministrul Apărării, Radu Miruță, a prezentat în Comisia de Apărare din Parlament lista completă a proiectelor, sumele alocate și companiile cu care MApN va semna contracte. Potrivit documentului oficial, ponderea medie a producției locale va fi de circa 50% pentru cele 15 programe — o cifră care ridică întrebări despre capacitatea industriei românești de apărare de a absorbi și valorifica această oportunitate, după decenii de subfinanțare și privatizări controversate.

Din totalul de 8,33 miliarde de euro, cele mai mari contracte vizează: mașini de luptă a infanteriei pe șenile (298 unități, 3,337 miliarde euro), transportoare blindate Piranha 5 (359 unități, 2,172 miliarde euro), elicoptere multi-misiune (12 aeronave, 852 milioane euro) și nave de patrulare maritimă (2 nave OPV, 836 milioane euro). Opt dintre cele 15 proiecte sunt dedicate exclusiv soluțiilor antidronă și sistemelor radar de ultimă generație — o prioritate explicabilă prin proximitatea conflictului din Ucraina, unde amenințarea dronelor ieftine a transformat câmpul de luptă.

Contextul geostrategic invocat de MApN în documentul prezentat Parlamentului este real: România se află la granița estică a NATO, la mai puțin de 200 km de linia frontului din Ucraina. Instrumentul financiar SAFE, lansat de Comisia Europeană în cadrul inițiativei Readiness 2030, vine în sprijinul consolidării capacității de apărare europene până în 2030 și creșterii contribuției la securitatea transatlantică. Ceea ce nu se spune însă este că aceste fonduri europene permit statelor membre să achiziționeze armament fără a apela la bugetele naționale deja suprasolicitate — în cazul României, deficitul bugetar a atins 9,3% din PIB în 2024, cel mai mare din UE.

Lista completă a celor 15 proiecte aprobate include:

– Transportor blindat pentru trupe 8×8 Piranha 5 și derivate: 359 unități, 2.172,30 milioane euro
– Platform de transport auto multifuncționale pe roți: 1.115 unități, 344,40 milioane euro
– Centru de operații tactice pentru apărarea aeriană și antirachetă (SBAMD-TC): 2 sisteme, 160 milioane euro
– Navă de patrulare maritimă (OPV): 2 nave, 836 milioane euro
– Vedetă de intervenții pentru scafandri (VIS): 2 nave, 84 milioane euro
– Elicoptere multi-misiune: 12 aeronave, 852 milioane euro
– Sistem lansare Naval Strike Missile: 7 sisteme, 207 milioane euro
– Mașină de luptă a infanteriei pe șenile: 298 MLI, 3.337 milioane euro
– Sistem artileristic dislocabil de apărare aeriană cu capabilități C-UAS și CRAM SKYNEX: 7 sisteme, 476 milioane euro
– Sistem mobil de apărare antiaeriană cu rază foarte scurtă VSR CUAS Skyranger35: 2 sisteme, 470 milioane euro
– Radare Gap Filler de supraveghere aeriană: 12 sisteme, 258 milioane euro
– Sistem de rachete sol-aer cu bătaie medie SBAMD (L) – MR: 3 sisteme, 547,83 milioane euro
– Sistem de lovire cu muniții de tip loitering: 70 de sisteme, 147 milioane euro
– Sistem de apărare antiaeriană foarte apropiată cu capabilități CIWS Millennium: 2 sisteme, 36 milioane euro
– Muniție calibru 35 mm (C-RAM Oerlikon + Skyranger, inclusiv AHEAD): 401.760 bucăți, 450 milioane euro

Cronologia ridică întrebări: inițial, MApN prezentase 21 de programe pentru finanțare prin SAFE. Șase au fost retrase sau amânate — fără explicații publice detaliate despre criteriile de selecție. Comisiile pentru apărare ale Camerei Deputaților și Senatului urmează să întocmească un raport comun, care va fi prezentat în ședința Birourilor Permanente Reunite.

Memorandumul MApN către Parlament a fost aprobat de premierul Ilie Bolojan, iar Birourile Permanente Reunite au luat act luni de solicitarea oficială. Ministrul Miruță a subliniat că aceste achiziții sunt esențiale pentru îndeplinirea misiunilor și obligațiilor internaționale asumate de România ca stat membru NATO și UE. Ceea ce rămâne de văzut este dacă promisiunea de 50% producție locală se va materializa într-un transfer real de tehnologie și know-how către industria românească de apărare — sau dacă va rămâne o clauză contractuală îndeplinită formal, prin asamblare finală pe teritoriul național a componentelor fabricate în Germania, Israel și SUA.