Yenul se prăbușește: SUA intervine unde Japonia a eșuat

ând banca centrală a unei superputeri economice recunoaște tacit că a ars 140 de miliarde de dolari într-o singură zi ca să susțină propria monedă, iar piața o ignoră în câteva ore, urmează ceva mai serios — și de această dată, mesagerul e Trezoreria americană, nu Tokyo.

Banca Japoniei (BOJ) a refuzat, previzibil, să confirme oficial suma exactă cheltuită pentru a manipula temporar cursul yenului în sus, deși calculele independente arată o cifră record: aproximativ 140 de miliarde de dolari cumulați pe toate piețele, din care 90 de miliarde doar prin platforma EBS. Intervenția a venit chiar înaintea unei noi decizii dezamăgitoare de politică monetară — fără majorare de dobândă — în condițiile în care unii analiști estimează că BOJ este în urmă cu aproximativ 100 de puncte de bază față de ce ar fi necesar pentru a opri prăbușirea continuă a monedei japoneze.

Cine a intervenit de fapt, și de ce contează ordinea evenimentelor

Potrivit unei relatări Reuters, bazată pe o sursă familiarizată cu subiectul, Trezoreria SUA a informat un număr de bănci că ar putea interveni pe piața yenului, transmițându-le să „stea pregătite pentru acțiuni viitoare”. Nu e un detaliu minor: notificarea a fost transmisă prin Rezerva Federală de New York, la doar o zi după ce autoritățile japoneze intraseră deja pe piață pentru a susține moneda — mișcare care a propulsat yenul spre cea mai mare creștere săptămânală de la luna februarie, scoțându-l temporar din minimele de patru decenii față de dolar. Cronologia ridică o întrebare firească: de ce intervine Washingtonul la doar 24 de ore după Tokyo, dacă, oficial, e vorba doar de o problemă „internă” japoneză?

Vestea intervenției potențiale americane a împins imediat yenul mai sus față de dolar. Moneda japoneză a ajuns să tranzacționeze la 159,22 pentru un dolar, după ce coborâse până la 163,65 cu doar o zi înainte. În doar 48 de ore, s-au înregistrat nu mai puțin de cinci încercări distincte de intervenție — fie din partea BOJ, fie din partea Trezoreriei americane — pentru a susține cursul yenului.

Metodă neclară, semnale clare

Metoda exactă prin care Trezoreria ar putea interveni nu a fost precizată public. Rezerva Federală menține însă, din 2013, o linie de swap valutar în dolari cu Banca Japoniei și alte patru bănci centrale majore — un mecanism care există, teoretic, tocmai pentru astfel de momente, dar care rareori ajunge subiect de presă atât de vizibil.

Atsushi Mimura, principalul diplomat valutar al Japoniei, a refuzat vineri să comenteze direct despre intervenție, dar a sugerat implicarea americană în efortul de stopare a declinului yenului, inclusiv prin așa-numitele „rate checks” — solicitări către dealeri pentru cotații indicative dolar/yen, considerate în piață un precursor clasic al intervențiilor oficiale. Mimura a adăugat că sprijinul american „depășește sprijinul psihologic” — o formulare diplomatică ce lasă loc de multă interpretare.

Lee Hardman, strateg valutar la MUFG Londra, a confirmat pentru Reuters că raportul despre notificarea Trezoreriei „se potrivește cu percepția pieței conform căreia New York Fed a efectuat verificări de curs, ceea ce adaugă la nervozitatea participanților privind o posibilă nouă intervenție”. Cu alte cuvinte: piața nu are nevoie de confirmare oficială, indiciile sunt suficiente.

Ce spune, și ce nu spune, Bessent

Secretarul Trezoreriei americane, Scott Bessent, a scris pe X că instituția menține „o relație puternică și o coordonare strânsă” cu autoritățile japoneze, însă nu a confirmat pregătirile de intervenție — o non-confirmare care, în limbaj diplomatic-financiar, spune adesea mai mult decât o confirmare directă. Bessent a mai precizat că așteaptă cu interes întâlnirea cu guvernatorul Băncii Japoniei, Kazuo Ueda, la reuniunea miniștrilor de finanțe și guvernatorilor băncilor centrale G20, găzduită de SUA la Asheville, Carolina de Nord, la finalul lunii august.

„Economia Japoniei continuă să performeze bine sub premierul Takaichi, guvernatorul Ueda și Consiliul Băncii Japoniei, care a demonstrat un angajament ferm față de stabilitatea monetară și financiară”, a transmis Bessent. Cu o zi înainte, într-un interviu la Fox Business Network, secretarul american declarase că yenul „pare foarte subevaluat” pentru el și că premierul japonez Sanae Takaichi implementează „politici puternice” care ar urma să susțină fundamentele economice ale țării. Bessent a adăugat că „volatilitatea excesivă a yenului nu este sănătoasă” și că moneda „a depășit substanțial ceea ce s-ar numi un preț de echilibru”.

Context extins: un precedent rar și o miză mai mare decât Japonia

Ultima dată când Trezoreria SUA a intervenit direct pentru a susține yenul a fost în 2011, ca parte a unei acțiuni coordonate a țărilor G7, în urma cutremurului și tsunami-ului devastator care a lovit Japonia. Nu vorbim, deci, despre o practică de rutină, ci despre un instrument scos din arsenal doar în momente considerate sistemice. Coincidență sau nu, Trezoreria a mai intervenit relativ recent — în toamna trecută — pentru a susține peso-ul argentinian, chiar înaintea alegerilor parlamentare, oferind guvernului lui Javier Milei o linie de swap valutar de 20 de miliarde de dolari pentru stabilizarea monedei și a obligațiunilor argentiniene în dolari. Ajutorul s-a bazat parțial pe Fondul de Stabilizare a Schimburilor Valutare (Exchange Stabilization Fund), care avea active totale de aproximativ 217 miliarde de dolari la 30 iunie.

Cine beneficiază, practic, de o asemenea coordonare discretă între Washington și Tokyo? Ceea ce nu se menționează explicit în comunicatele oficiale este că stabilitatea yenului nu privește doar Japonia — un yen în cădere liberă afectează competitivitatea exporturilor asiatice, fluxurile de capital global și, indirect, echilibrul dintre dolar și restul monedelor majore. Într-un moment în care încrederea în instituțiile financiare tradiționale este oricum fragilă, faptul că o bancă centrală „laughs at” (cum remarca sursa originală) propriile eforturi ale BOJ, obligând Washingtonul să intervină informal prin canale bancare mai degrabă decât prin declarații publice ferme, spune multe despre limitele reale ale suveranității monetare a unei economii de talia Japoniei.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)