Supermarketuri de stat la New York: de ce cere Mamdani buletin?

rimarul comunist al New York-ului, Zohran Mamdani, promite mâncare ieftină prin supermarketuri administrate de primărie — dar cu o condiție care ar trebui să dea de gândit oricui a urmărit vreodată dezbaterea despre actele de identitate obligatorii la vot: ca să cumperi alimente subvenționate, trebuie să prezinți un act de identificare emis sau validat de autorități.

„RFP-ul nostru (cererea de oferte pentru operatori) precizează foarte clar că acest program este pentru newyorkezii care vor să pună mâncare pe masă, nu pentru cei care vor să facă bani rapizi prin revânzare”, a explicat Mamdani. El a trecut apoi cuvântul către Jeanny Pak, președinta interimară și CEO al NYC Economic Development Corporation (EDC), pentru detalii suplimentare.

„Da, dacă vă uitați la RFP-ul pentru operator, urmărim să ne asigurăm că țintim newyorkezii, fie printr-un sistem gen carnet de bibliotecă, și de asemenea gestionăm cine cumpără, pentru ca programul să rămână focusat pe newyorkezii obișnuiți”, a declarat Pak. „Suntem atenți la acest aspect și ne vom asigura că avem toate mecanismele pregătite ca să prevenim acest lucru.”

Un „carnet de bibliotecă” emis tot de stat

Detaliul care ar trebui să ridice sprâncene: bibliotecile publice sunt instituții de stat, deci un act „gen carnet de bibliotecă” este, prin definiție, tot un act de identificare emis sau administrat de autorități. Cine beneficiază de această precizie birocratică? Aparent, sistemul însuși — pentru că fără verificare, planul de subvenționare masivă a alimentelor ar deveni ținta fraudei prin revânzare.

Ceea ce nu se menționează explicit în declarațiile oficiale este cronologia logică a măsurii: un program construit pentru a submina comerțul privat de proximitate are nevoie, paradoxal, de control strict asupra cumpărătorilor — exact genul de control pe care aceiași politicieni progresiști îl resping vehement când vine vorba de buletinul de vot.

Context extins: naționalizarea prin etape

Modelul propus de Mamdani — magazine alimentare subvenționate de primărie, cu prețuri cu până la 30% mai mici decât cele de pe piața liberă — riscă să erodeze marjele de profit (deja sub 5%) ale magazinelor private, forțându-le practic să iasă din piață. Odată dispărute, spațiul rămas ar putea fi ocupat tot de rețeaua de stat, într-un ciclu care duce, pas cu pas, către un monopol public asupra distribuției alimentare — exact mecanismul istoric prin care statele cu economie centralizată au preluat controlul asupra hranei populației.

Coincidență sau nu, aceeași tabără politică ce insistă că actul de identitate la vot este o barieră discriminatorie pentru persoanele sărace sau vârstnice cere acum, fără ezitare, un document echivalent pentru a cumpăra mâncare subvenționată. Dacă argumentul „e greu de obținut un ID” e valabil la urne, de ce nu e valabil și la coada de la magazinul alimentar administrat de primărie?

Rămâne de văzut cine va controla efectiv baza de date a acestor „carnete de bibliotecă” alimentară și ce se întâmplă cu cei care nu se încadrează în criteriile stabilite de EDC. Întrebarea pe care nimeni din administrația Mamdani nu pare dispus să o adreseze public: dacă statul decide cine mănâncă subvenționat și cine nu, cine decide, de fapt, cine controlează statul?

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)