Sancțiuni SUA pe Iran: de ce doar Egipt și Hong Kong, nu China?

rezoreria americană a aplicat pentru prima dată sancțiuni „secundare” legate de războiul economic al lui Trump împotriva Iranului — și, semnificativ, ținta nu e un adversar geopolitic, ci filialele din Emiratele Arabe Unite ale unei bănci egiptene, Banque Misr. Oficial e prezentat ca un pas ferm împotriva „lifeline-urilor” financiare ale Teheranului; ce nu se spune este că principalul beneficiar al comerțului cu petrol iranian — China — rămâne, deocamdată, complet neatins.

Anunțul vine pe fondul a ceea ce administrația Trump numește „Economic D-Day” împotriva Iranului, o strategie prin care Washingtonul a renunțat, cel puțin momentan, la acțiuni militare directe, în favoarea unei presiuni economice descrise drept „cea mai zdrobitoare operațiune” asupra regimului de la Teheran.

Cine e vizat de fapt — și cine nu

Filialele din UAE ale Banque Misr sunt tăiate de la accesul la instituțiile financiare americane și li se interzice orice tranzacție în dolari, pentru relații de afaceri cu Iranul. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat pentru Financial Times: „Treasury promised to sever every economic lifeline Tehran has left and finally end the threat of the Iranian regime”, adăugând că „Iran’s enablers cannot continue to enjoy access to the US dollar and the global financial system. Banque Misr UAE decided to find out the hard way and, today, we are taking the first step in holding it accountable for its continued, egregious support of the Iranian regime.”

Coincidență sau nu, atât Egiptul, cât și Emiratele Arabe Unite sunt aliați apropiați ai Statelor Unite de zeci de ani. Egiptul primește de decenii un flux constant de miliarde de dolari în ajutor extern american, ca urmare a păcii cu Israel semnate cu decenii în urmă. Cine beneficiază, practic, de o „primă lovitură” aplicată tocmai unui aliat, și nu unui rival strategic? Întrebarea rămâne deschisă.

Amploarea reală a sancțiunilor — mult mai mică decât pare

Un oficial al Trezoreriei a precizat că măsura se aplică strict filialelor din UAE ale Banque Misr, banca putând continua tranzacțiile în dolari prin sediul central din Cairo și prin alte filiale externe — inclusiv Paris, Frankfurt, Riyadh, Beirut și Djibouti, conform site-ului Banque Misr. Banca centrală a Egiptului a confirmat, într-un comunicat, că acțiunea americană vizează exclusiv filialele din UAE și nu afectează alte bănci egiptene, precizând că este în contact cu autoritățile americane, alături de Ministerul de Externe egiptean.

Cu alte cuvinte, ceea ce este prezentat drept un pas istoric — „primele sancțiuni secundare” — are, la o privire mai atentă, un impact extrem de limitat. Cronologia și modul în care a fost ales exact acest target ridică semne de întrebare despre cât de mult contează efectul real față de mesajul politic transmis.

Entitatea din Hong Kong — periferia Chinei, nu centrul ei

Separat, Trezoreria a impus sancțiuni și unei entități financiare din Hong Kong, plus unei persoane legate de Bank Melli din Iran. Potrivit Reuters, este vorba despre „a Hong Kong entity that it said helped launder money for a sanctioned Iranian exchange house”. Această entitate poate fi văzută mai degrabă ca aflată la periferia rețelei chineze legate de Iran, nu ca un atac direct asupra sistemului financiar chinez propriu-zis.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este dacă Washingtonul intenționează, la un moment dat, să lovească direct Beijingul pentru relația comercială petrolieră cu Iranul — relație care, spre deosebire de cea a Egiptului sau a UAE, reprezintă de fapt principalul canal economic care ține pe linia de plutire regimul de la Teheran.

Cinci sectoare vizate „oficial”

Bessent a precizat, într-un mesaj distribuit de Departamentul Trezoreriei: „The new sectoral sanctions determinations issued today target five of Iran’s most vital lifelines that it exploits in other countries: digital assets, technology, gold, aviation, and shipping.” Trump însuși a avertizat pe Truth Social: „ANY country that allows its financial institutions, businesses, airports, or government entities to provide any type of lifeline to Iran will itself face TREMENDOUS Economic Consequences.”

Rămâne însă întrebarea centrală, pe care niciun comunicat oficial nu o adresează direct: dacă amenințarea e cu adevărat universală, de ce prima aplicare vizează un aliat strategic american, iar relația cu adevărat critică — cea chino-iraniană privind petrolul — continuă să fie tratată cu mănuși? Context mai larg: în jocul geopolitic al sancțiunilor, alegerea țintei spune adesea la fel de mult despre relațiile de putere reale cât despre încălcarea propriu-zisă a regulilor.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)