Palestine Action, terorism global: cine a scris de fapt decizia

n fost ofițer de informații militare britanice, transformat în vânzător de pastile cu ulei de pește și apoi în strateg anti-terorism al Casei Albe, este autorul documentului care stă la baza clasificării Palestine Action drept organizație teroristă globală. Coincidență sau nu, omul care a scris „planul de bătaie” american împotriva disidenței de stânga are un trecut în serviciile secrete britanice — exact țara care a interzis prima grupul, la presiuni, se pare, chiar din partea lui Donald Trump.

Administrația Trump a anunțat că plasează Palestine Action, un colectiv de activiști britanici, pe lista organizațiilor teroriste globale, ca parte a ceea ce oficialii numesc „un efort mai larg de a combate terorismul transnațional de extremă stânga”. Secretarul de stat Marco Rubio a descris ținta drept „terorism de extremă stânga”, iar strategia a fost detaliată într-un document de 16 pagini publicat de Casa Albă în mai, intitulat „United States Counterterrorism Strategy”.

Omul din spatele planului

Documentul poartă, potrivit relatărilor, semnătura lui Sebastian Gorka, țarul anti-terorism al lui Trump, care a declarat că a pus în el „munca vieții” sale ca „plan director” pentru strategia americană. Ce nu se menționează suficient de des în rapoartele oficiale este cine este de fapt acest om: născut la Londra, fost în serviciile de informații militare britanice, concediat din FBI pentru retorică anti-musulmană extremă, descris de revista Esquire drept unul dintre cei mai „ridicoli” membri ai anturajului lui Trump. A flirtat public cu simboluri asociate fascismului și nazismului, iar fostul său coordonator de doctorat a declarat că nu l-ar considera un expert în terorism.

Cu doar câțiva ani înainte de numirea sa ca adjunct al asistentului președintelui SUA, Gorka vindea capsule cu ulei de pește pentru a-și plăti facturile. Cronologia ascensiunii sale — de la marginalitate politică la arhitectul unei strategii care redefinește „terorismul” la scară globală — ridică întrebări firești despre cum funcționează de fapt selecția oamenilor-cheie din jurul lui Trump.

Documentul semnat de Gorka susține că SUA se confruntă cu trei tipuri majore de grupări teroriste: narcoteroriști și rețele transnaționale, teroriști islamiști „vechi” și extremiști violenți de stânga, inclusiv anarhiști și anti-fasciști. Dar cel de-al treilea grup pare să concentreze atenția reală a documentului, care vorbește despre „neutralizarea rapidă a grupurilor politice seculare violente a căror ideologie este anti-americană, radical pro-transgender și anarhistă”.

Cine beneficiază de o asemenea formulare? Documentul menționează explicit o presupusă „alianță roșu-verde” între extrema stângă și islamiști — iar Palestine Action, care combină activismul de stânga cu agitația pro-palestiniană, se potrivește perfect acestei etichete construite din timp.

Un ban fără precedent, cu ecouri personale

Fondată în 2020, Palestine Action este un grup de acțiune directă care încearcă să oprească complicitatea globală în crimele de război israeliene, ocupând fabrici de armament israeliene din Marea Britanie și distrugându-le utilajele. Grupul a reușit să provoace pierderi de miliarde de dolari producătorului israelian Elbit Systems.

Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat: „Extremiștii de extremă stânga, structurile lor de acoperire și cei care îi susțin ar trebui să știe: vom folosi întreaga greutate a instrumentelor noastre economice. Terorismul politic nu are loc în societatea noastră.”

Ce nu se spune este că această designare americană vine la un an după ce Marea Britanie a interzis prima grupul, o decizie contestată acum la Curtea Supremă britanică — în februarie, Înalta Curte a decis că interdicția a fost ilegală și încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cronologia ridică semne de întrebare: după ce activiști Palestine Action au vandalizat terenul de golf Trump Turnberry din Scoția, Trump l-a sunat personal pe premierul Keir Starmer pentru a discuta un răspuns, cerând public o reacție „dură” împotriva „teroriștilor” care i-au produs „daune serioase” — folosind exact terminologia din Terrorism Act, cu mult înainte ca aceasta să fie oficial aplicată grupului. Declassified UK a sugerat că această coincidență lingvistică ar putea să nu fie deloc întâmplătoare.

Cofondatoarea grupului, Huda Ammori, a reacționat dur: „Ca palestiniană și irakiancă, faptul că țara care mi-a distrus ambele patrii mă numește teroristă este dincolo de ipocrizie. Trump este antiteza a tot ce reprezintă Palestine Action.”

De la Londra la Washington: represiune în lanț

De la interzicerea grupului în Marea Britanie, autoritățile au închis membri și arestat peste 3.000 de persoane pentru susținerea colectivului — un număr disproporționat de pensionari printre ei. Imagini cu un preot de 83 de ani și un bărbat de 63 de ani, orb și în scaun cu rotile, ridicați de poliție doar pentru că țineau pancarte, au devenit virale. Cei condamnați pentru sprijinirea grupului riscă până la 14 ani de închisoare.

Amnesty International și Human Rights Watch au criticat dur măsurile britanice, aceasta din urmă avertizând că „echivalând protestul de acțiune directă cu terorismul, guvernul tratează disidența ca pe o amenințare la securitate”. Totuși, în noiembrie 2023 și martie 2026, aproximativ un milion de oameni au mărșăluit pe străzile Londrei pentru susținerea Palestinei — un context care pune sub semnul întrebării proporționalitatea măsurilor.

Ce nu se menționează suficient în presa mainstream este contextul mai larg: în SUA, universitățile au cunoscut valuri fără precedent de proteste după asaltul israelian asupra Gazei, cu cel puțin 10% dintre studenți implicați în acțiuni în mare parte pașnice. O investigație MintPress News a arătat că miliardari pro-Israel, donatori ai universităților, au presat instituțiile să reprime protestele. Administrația Trump a mai vizat Antifa, rețeaua Jane’s Revenge și opozanții proiectului „Cop City” din Georgia drept „extremiști periculoși”.

Documentul de 16 pagini afirmă chiar că „creștinii sunt cel mai persecutat popor de pe Pământ” — o formulare care sună mai degrabă a manifest ideologic decât a document strategic de stat. Singurul exemplu concret de „terorism de extremă stânga” citat este asasinarea lui Charlie Kirk, atribuită unui atacator descris drept „radical cu ideologii transgender extreme” — deși acesta provenea dintr-o familie republicană din Utah și era, potrivit relatărilor, fascinat de Hitler și naționalism creștin. Analize independente arată că violența de extremă dreaptă rămâne principala cauză de decese politice în SUA, dar documentul nu o menționează deloc.

Concluzia care se conturează: etichetarea Palestine Action ca organizație teroristă nu este un incident izolat, ci parte a unui tipar mai larg prin care disidența, protestul și organizarea civică sunt reîncadrate drept amenințări de securitate națională. Cine beneficiază de o asemenea redefinire a „terorismului”? Cu siguranță nu cei care ies în stradă cu o pancartă.

Sursă: MintPress News (mintpressnews.com)