Justiția din Washington: de ce liderii MS-13 scapă mereu

eea ce presa mainstream americană prezintă drept o simplă „serie de eșecuri judiciare” ale procurorului Jeanine Pirro ascunde de fapt un tipar mult mai tulburător: jurați care declară deschis că nu vor vota condamnarea, indiferent de probe, iar sistemul îi lasă să facă exact asta. Nu e vorba de o instanță oarecare — e chiar tribunalul federal din inima capitalei Statelor Unite, unde același judecător, aceiași procurori și aceleași dosare produc rezultate radical diferite în funcție de cine ocupă Casa Albă.

Judecătorul federal Royce Lamberth, numit de Ronald Reagan în 1987, a recunoscut public că nu a mai văzut „așa ceva” în cariera sa. Motivul: al doilea proces ratat, în doar cinci luni, împotriva a doi lideri notorii ai gruparii MS-13 — Moises Rivera-Luna și Tokiro Ramirez —, acuzați de racket, trafic de droguri, extorcare și jafuri, în baza unui rechizitoriu federal din 2011, emis pe vremea administrației Obama.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Rivera-Luna a fost extrădat din Guatemala în martie 2025, la inițiativa administrației Trump, pentru a fi în sfârșit judecat. Ramirez fusese deja extrădat din Honduras în 2022. Potrivit unui comunicat al Departamentului de Justiție din martie 2025, Rivera-Luna ar fi coordonat, din propria celulă de închisoare din El Salvador, prin apeluri telefonice, o grupare MS-13 activă în zona Washington — inclusiv ordine de eliminare a membrilor suspectați că informau autoritățile.

Ambii acuzați au pledat nevinovat. Primul proces a început pe 2 decembrie 2025 — la doar câteva săptămâni după împușcarea a doi membri ai Gărzii Naționale din DC, unul mortal, într-un climat de opoziție publică intensă față de prezența Gărzii în capitală. Coincidență sau nu, procesul a coincis și cu proteste naționale anti-ICE, inclusiv la Washington. În aceeași perioadă, un grup numit „Free DC” organiza sesiuni online prin care instruia rezidenții capitalei cum să ajungă în juriu pentru a „influența rezultatele” proceselor legate de agenda Trump.

Deliberările din primul proces au început pe 15 decembrie 2025. A doua zi, președinta juriului a informat instanța că, în ciuda „unei dezbateri robuste”, un jurat „și-a exprimat incapacitatea de a fi imparțial” și refuza să mai continue deliberările productiv. Lamberth a declarat eroare de procedură (mistrial) pe 17 decembrie 2025.

A doua repriză, același scenariu

Procurorul Jeanine Pirro a cerut imediat rejudecarea. Al doilea proces a început în aprilie, iar deliberările pe 15 aprilie. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale ca fiind neobișnuit: la doar câteva ore, președinta juriului a anunțat din nou că panelul era „divizat și incapabil să ajungă la un consens”. Situația s-a agravat, iar Lamberth a admis public, în ședința din 17 aprilie, că nota juriului ridica „întrebări juridice profunde” privind posibila conduită necorespunzătoare a unui jurat — dar nu a deschis nicio anchetă și nu a cerut o instrucțiune suplimentară juriului (așa-numita „Allen charge”), procedură standard într-o astfel de situație.

„Un jurat care spune de la început că nu va avea nicio problemă să nu ajungă niciodată la un verdict are o problemă cu mine”, a declarat Lamberth, potrivit transcrierii ședinței. Cu toate acestea, judecătorul a trimis juriul acasă pentru weekend, iar pe 20 aprilie a venit o nouă lovitură: președinta juriului a explicat că, deși existase un acord pe una dintre acuzații, acesta s-a destrămat peste noapte, din cauza a doi jurați ferm poziționați împotriva continuării deliberărilor. Lamberth a declarat o nouă eroare de procedură chiar în acea zi.

Cine beneficiază de fapt?

Titlurile din presă au consemnat rapid un nou „eșec” al lui Pirro. Dar tabloul complet arată altceva: în ambele procese, juriile păreau pregătite să condamne, însă au fost blocate de jurați activiști care și-au declarat deschis intenția de a saborda un verdict de vinovăție. Întrebarea logică — de ce un judecător cu decenii de experiență în același tribunal nu a intervenit procedural, așa cum ar fi fost normal — rămâne fără răspuns oficial.

Contrastul devine și mai suspect când comparăm cifrele: predecesorul lui Pirro în administrația Biden, Matthew Graves, a obținut o rată de condamnare de 100% în dosarele legate de 6 ianuarie, în fața acelorași juri din DC, cu verdicte pronunțate în timp record — inclusiv condamnări rapide pentru consilierii lui Trump, Steve Bannon și Peter Navarro, ambii ajungând după gratii. Sub Pirro, aceeași instituție a înregistrat cel puțin șapte achitări sau juri blocate în dosare federale, iar marele juriu din DC a respins mai multe rechizitorii, inclusiv cel privind așa-numiții „Seditious Six”.

Judecătorul Lamberth, cel care a prezidat zeci de procese legate de 6 ianuarie și a trimis mulți inculpați la închisoare, cunoaște probabil cel mai bine această disparitate uriașă. Surprinderea sa afișată public pare, pentru mulți observatori, mai degrabă un exercițiu de imagine decât o reacție sinceră față de un sistem judiciar din capitala americană care, în ultimii ani, a arătat orice altceva decât imparțialitate politică.

Pirro și Lamberth vor avea o nouă șansă, luna viitoare, să obțină condamnarea celor doi lideri MS-13. Dacă precedentul cronologic spune ceva, răspunsul la întrebarea „a treia oară cu noroc?” pare, cel puțin din perspectiva acestui tribunal, mai degrabă negativ.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)