Depozit de muniție lângă case în Kiev: cine a decis asta?

n depozit de muniție al Forțelor de Apărare ucrainene, amplasat la doar câțiva pași de zone rezidențiale în satul Myla, lângă Kiev, a fost lovit vineri seara de o dronă rusească — iar ceea ce s-a întâmplat după impact spune mai mult despre gestionarea războiului decât despre atac în sine. Incendiul și orele de detonații secundare au ucis cel puțin 37 de persoane, au rănit zeci de oameni, au avariat aproximativ 50 de clădiri rezidențiale și un cămin pentru vârstnici și persoane cu dizabilități, forțând evacuarea a sute de localnici. Printre victime se numără chiar șeful comunității locale, care venise să ajute.

Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a numit amplasarea depozitului lângă civili „neglijență teribilă”, recunoscând că primul impact a lovit un depozit cu obuze, mine, alte muniții și drone care „nu ar fi trebuit să fie acolo”. Procurorii din Kiev au deschis o anchetă penală privind legalitatea depozitării de explozibili lângă locuințe civile — dar, atenție, acesta este al doilea incident de acest gen în doar două luni. În iulie, un atac similar asupra unui depozit din Vyșneve a provocat aceleași explozii în lanț, morți, și ulterior detenții ale unor directori din companii de apărare de stat. Cronologia ridică o întrebare simplă: de ce nu s-a învățat nimic din primul incident?

Ministerul rus al Apărării a susținut că situl de la Myla adăpostea componente și propulsoare de lansare pentru drone cu rază lungă, revendicând totodată lovituri asupra unor facilități legate de rachetele de croazieră Flamingo din regiunea Kiev, precum și asupra porturilor Mîkolaiv și Ismail. Afirmațiile din social media potrivit cărora acolo ar fi fost depozitate sisteme Patriot rămân neconfirmate oficial de partea ucraineană — ceea ce nu se menționează în majoritatea rapoartelor oficiale este tocmai acest gol de informație, lăsat intenționat sau nu.

Explozia de vineri seara a venit în plin val de atacuri rusești cu drone cu propulsie pe reacție și rachete, care au produs alerte aeriene aproape continue deasupra Kievului și au lovit depozite aparținând unor lanțuri de supermarketuri, operatori poștali, retaileri și firme de logistică. Ministrul agriculturii din Ucraina, Taras Vysotskyi, a declarat jurnaliștilor că, „vorbind în linii mari”, aproximativ 90% din infrastructura de logistică alimentară folosită de marile lanțuri de retail — centre de distribuție care deservesc rețele precum Fora, Silpo, NOVUS și Varus — a fost distrusă. Vysotskyi insistă că această situație nu va duce la foamete, întrucât lanțurile trec la livrări mai scumpe, directe de la producători, „pe roți”. Totuși, magazinele din Kiev raportează deja rafturi goale la legume, produse lactate și alimente de bază.

Ultimul hipermarket Epicentr încă funcțional din Zaporojie a fost și el lovit vineri dimineață, cu doar câteva ore înainte de explozia de la Myla. Cine beneficiază de o asemenea strategie sistematică? Ambele tabere lovesc, de fapt, infrastructura logistică și cu dublă utilizare a adversarului: Ucraina a vizat rafinării, situri energetice și depozite ale retailerilor online din Rusia, iar Rusia răspunde lovind depozitele care aprovizionează magazinele ucrainene. Apărarea antiaeriană a Kievului rămâne limitată de o lipsă bine documentată de interceptoare Patriot — singurul sistem care oprește fiabil rachetele balistice —, iar dronele cu propulsie pe reacție adaugă un strat suplimentar de presiune greu de gestionat.

Guvernul Zelensky a prezentat propriile atacuri cu rază lungă drept o modalitate de a forța Rusia să negocieze. Rezultatul imediat e însă vizibil chiar în suburbiile Kievului: încă un depozit de muniție prost amplasat, care a explodat lângă civili, o rețea de logistică alimentară pe care propriul ministru o declară distrusă în proporție de 90%, și iarna care se apropie. Ancheta despre cine a decis să depoziteze explozibili lângă case va lămuri o parte din poveste. Rafturile goale și sirenele o vor completa pe cealaltă — și, dincolo de front, rămâne întrebarea pe care tot mai puțini o mai pun cu voce tare: cât timp mai poate un stat în război să funcționeze cu o infrastructură civilă transformată, practic, în țintă militară recunoscută oficial drept „neglijență”?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)