Mamdani și capitaliștii: cine cheamă pe cine la masă?

pt luni de retorică anti-capitalistă și acum, brusc, primarul socialist al New York-ului cere ajutorul exact acelor oameni pe care i-a demonizat public — ceea ce oficial e prezentat drept „deschidere spre mediul de afaceri” ascunde de fapt o capitulare tăcută în fața realității economice pe care Zohran Mamdani a refuzat multă vreme să o recunoască.

Joi, primarul Mamdani a anunțat un Consiliu Consultativ de Afaceri format din 15 membri, declarând că „ușile Primăriei sunt mereu deschise pentru liderii de afaceri ai New York-ului”. Gest generos, la prima vedere. Numai că omul care rostește aceste cuvinte este același care, cu luni în urmă, a organizat un moment de teatru politic în fața blocului miliardarului Ken Griffin, anunțând acolo o taxă pe locuințele secundare de lux. Griffin a plecat din New York la scurt timp după — coincidență sau nu, cronologia ridică întrebări legitime despre eficiența reală a unor asemenea gesturi publice.

De la teatru politic la cerșit discret

Consiliul îi include pe fostul director de operațiuni al Blackstone, Tony James, investitorul tech Kevin Ryan, Scott Rechler de la RXR și fostul CEO al UBS Americas, Robert Wolf. Cine beneficiază de fapt de existența acestui consiliu? Potrivit New York Magazine, fosta șefă a Partnership for New York City, Kathryn Wylde, a numit consiliul o „placă de rezonanță” utilă — menită, printre altele, să prevină „o repetare a episodului video cu Ken Griffin”. Cu alte cuvinte, chiar cei apropiați administrației recunosc, indirect, că strategia inițială a fost defectuoasă.

Ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este proporția reală a acestui gest: consiliul nu include niciun director activ al marilor companii tehnologice sau al băncilor precum JPMorgan Chase, Citigroup sau BlackRock. O sursă citată de New York Magazine a declarat că cinci mari directori executivi au refuzat invitația. „Știu de cinci CEO importanți care au spus «nu», deci acesta nu a fost grupul vizat inițial”, a spus sursa respectivă.

Reacții împărțite — între scepticism și oportunism politic

Miliardarul John Catsimatidis a numit inițiativa „un pas în direcția corectă”. Steven Fulop, actualul șef al Partnership for New York City, a apreciat orice tentativă de consultare cu mediul de afaceri, dar a numit totuși consiliul, care se întrunește doar trimestrial, un „organism performativ” — o remarcă ce nu poate fi ignorată, venind chiar din interiorul cercurilor apropiate business-ului newyorkez.

Chiar și proiectul emblematic al lui Mamdani — magazinele alimentare finanțate de primărie — s-a lovit deja de opoziția comercianților locali, nemulțumiți că sunt obligați, indirect prin taxe, să finanțeze propria concurență subvenționată de stat. Cine plătește, de fapt, factura acestor experimente economice și cine profită politic de imaginea „grijii pentru cetățean”? Sunt întrebări care rămân, deocamdată, fără răspuns oficial clar.

Tabloul mai larg: incentive, capital și migrația banilor

Episodul newyorkez nu este izolat — el reflectă un tipar mai vechi, vizibil și în Europa sau chiar în context românesc: politici de redistribuire agresivă urmate, inevitabil, de fuga capitalului către jurisdicții mai prietenoase fiscal. La fel cum companiile și investitorii români caută constant soluții de optimizare fiscală în fața taxelor tot mai mari, capitalul newyorkez migrează spre state precum Texas sau Florida. Legea economică rămâne aceeași, indiferent de continent: banii merg acolo unde sunt tratați cu respect, nu doar ca sursă de finanțare a agendei politice a momentului.

Întrebarea rămâne deschisă: consiliul de consultanță reprezintă o schimbare reală de strategie sau doar un exercițiu de imagine, menit să calmeze temerile investitorilor înainte de următorul ciclu electoral? Cronologia — de la retorica anti-capitalistă la cererea disperată de ajutor din partea acelorași capitaliști — vorbește, cel puțin parțial, de la sine.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)