Arsenal SUA-Israel epuizat: ce ascund rapoartele oficiale

eea ce Pentagonul prezintă drept „ajustări tactice” în Orientul Mijlociu ascunde de fapt o realitate mult mai incomodă: arsenalul american de apărare antiaeriană se apropie de epuizare, iar rezervele strategice de petrol ale SUA se subțiază vizibil — două vulnerabilități pe care Washingtonul nu voia să le recunoască public.

Un oficial american din domeniul apărării și un oficial NATO au confirmat pentru Associated Press că stocurile de rachete de apărare antiaeriană Patriot (MIM-104) se află într-o situație descrisă drept „dincolo de critic”. Coincidență sau nu, această dezvăluire vine exact în perioada în care presiunea asupra rezervelor petroliere americane devine tot mai greu de ignorat — ceea ce unii analiști independenți numesc deja „D-Day-ul economic” al administrației Trump.

Bazele lovite: de la negare la confirmare

Timp de luni de zile, doar Iranul a susținut că a lovit ținte americane în Asia de Vest. Acum, imagini satelitare și investigații independente arată pagube extinse la 20 de baze militare americane din regiune, multe dintre ele scoase complet din funcțiune. Ce nu se menționează suficient de apăsat în rapoartele oficiale este că CIA și alte agenții de informații americane au confirmat, în cele din urmă, că propriile lor facilități au fost lovite — pagube estimate la miliarde de dolari.

Această confirmare tardivă ridică o întrebare simplă: dacă atacurile au fost atât de precise încât au vizat exact instalații de informații, ce ne spune asta despre calitatea informațiilor de care dispune Iranul despre țintele americane? Cine a beneficiat de tăcerea inițială a Washingtonului pe acest subiect?

Un arsenal în cădere liberă

Pe lângă criza rachetelor Patriot, aproximativ 80% din munițiile sistemului de apărare antirachetă THAAD au fost deja consumate, alături de o mare parte din munițiile cu rază lungă de acțiune ale armatei americane. Motivul invocat de sursele citate este direct: războiul cu Iranul a slăbit capacitatea de apărare a SUA și a aliaților săi NATO, lăsând potențial expuse ținte occidentale în cazul unor lovituri rusești.

Cronologia ridică semne de întrebare: o epuizare de această amploare nu apare peste noapte, ceea ce sugerează că problema era cunoscută intern cu mult înainte de a fi recunoscută public.

Fronturi paralele: Yemen, Liban, Siria

În aceeași perioadă, în Yemen a fost doborâtă o aeronavă de recunoaștere saudită, iar instalațiile petroliere saudite din Jazan au suferit noi pagube documentate. În Liban, așa-numitul armistițiu se destramă — armata israeliană a declarat eșuat acordul privind „zonele pilot” din sudul Libanului și a ales să-și intensifice campania aeriană, provocând victime civile.

În paralel, administrația Trump a declarat organizația Palestine Action drept „organizație teroristă”, la doar câteva zile după ce Siria a fost scoasă de pe lista statelor sponsor ale terorismului — deși noua conducere siriană și partidul Hayat Tahrir al-Sham reprezintă, potrivit multor analiști, o rebranduire a fostei ramuri Al-Qaeda din Siria, Jabhat al-Nusra. O conexiune interesantă: activiștii care blochează fabrici de armament pentru Israel în Regatul Unit sunt etichetați drept amenințare teroristă, în timp ce o organizație cu rădăcini în Al-Qaeda primește liber de trecere diplomatic.

Ce nu se spune deschis este cine beneficiază de această ierarhie selectivă a „terorismului” — și de ce anumite conexiuni geopolitice incomode rămân în afara discuției publice mainstream.

Sursă: MintPress News (mintpressnews.com)