Iran la un pas de colaps: cine profită de blocada lui Trump?

ând chiar președintele unei țări recunoaște public că „marfa nu mai intră” — inclusiv benzina, resursa cea mai sensibilă pentru orice regim autoritar — nu mai vorbim de o simplă presiune economică, ci de un experiment de destabilizare controlată ale cărui beneficiari reali rămân, ca de obicei, în afara reflectoarelor.

Președintele iranian Masoud Pezeshkian a recunoscut vineri că blocada impusă de Statele Unite a redus comerțul exterior al Iranului cu 25-35%, iar importurile critice — printre care combustibilul — nu mai ajung în țară. Guvernul de la Teheran ia acum în calcul dublarea prețului benzinei cumpărate peste cota subvenționată, pe fondul restrângerii rezervelor. „Ruta este acum blocată, iar mărfurile nu mai intră”, a spus Pezeshkian într-un interviu televizat. „Unul dintre aceste bunuri este benzina.”

Operațiunea „Economic Outcast”: presiune financiară cu nume de cod

Declarațiile vin în contextul intensificării „Operation Economic Outcast”, campania de presiune lansată luni de secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, care a promis să „asfixieze” economic Teheranul și să „taie fiecare linie de sprijin economic” a regimului. Vineri, Trezoreria a făcut primul pas concret împotriva unei instituții financiare străine, propunând tăierea accesului Banque Misr UAE la sistemul bancar american, după ce operațiunile sale din Emirate au fost identificate drept „nod critic” care menține legăturile rețelelor iraniene cu dolarul.

Potrivit Trezoreriei, în ultimii doi ani și jumătate, banca a procesat aproximativ 1,8 miliarde de dolari pentru 103 companii posibil legate de rețele bancare paralele iraniene, inclusiv paravane presupuse conectate la Garda Revoluționară Islamică (IRGC) și la aparatul de apărare al Iranului. „Banque Misr UAE a decis să afle pe calea grea”, a declarat Bessent, numind mișcarea „primul pas în tragerea la răspundere pentru sprijinul continuu și flagrant acordat regimului iranian”. În paralel, Trezoreria a vizat și managerul filialei din Dubai a Bank Melli Iran, precum și un facilitator din Hong Kong.

Strâmtoarea Hormuz: cine controlează cu adevărat traficul?

Ofensiva financiară se construiește pe o blocadă care a privat deja Teheranul de venituri din petrol, în timp ce volumele tot mai mari de exporturi energetice ale vecinilor Iranului trec liber prin Strâmtoarea Hormuz — una dintre cele mai disputate rute maritime din lume și, coincidență sau nu, exact zona în care interesele americane, israeliene și ale monarhiilor din Golf converg de decenii. Comandantul CENTCOM, amiralul Brad Cooper, a anunțat joi că forțele americane au curățat minele iraniene din culoarele de navigație recunoscute internațional, restabilind traficul comercial.

Potrivit CENTCOM, aproape 1.500 de nave care transportă circa 750 de milioane de barili de petrol au trecut prin strâmtoare, în timp ce Iranul nu a mai exportat nimic din propriile porturi de la reluarea blocadei americane, la mijlocul lunii iulie. Într-un interviu telefonic publicat vineri, Trump a rezumat evaluarea administrației sale: „Chestia aia e deschisă”, a spus el despre strâmtoare, adăugând că răspunsul Iranului a fost „foarte blând” pentru că „nu vor să ne întoarcem împotriva lor. Ăsta e tot jocul. Restul nu contează.”

Ce nu se spune în rapoartele oficiale: prăbușirea vieții de zi cu zi

În interiorul Iranului, indicatorii economici s-au deteriorat constant, iar semnele suferinței publice devin tot mai vizibile — deși rareori ajung în titlurile presei occidentale mainstream. Inflația a atins 84%, iar rialul a scăzut la aproximativ două milioane pentru un dolar. Au apărut cozi la benzinării și cumpărături în panică, iar muncitori din petrol, pensionari, profesori și alți angajați au început proteste mici legate de salarii și condiții de trai tot mai grele.

Pentru unele familii iraniene, presiunea financiară a ajuns până la bunurile rezervate pentru morți. Iran International a relatat vineri că unii iranieni au început să scoată la vânzare locuri de veci rezervate pentru ei sau rudele lor, pentru a face rost de bani de trai. O femeie încerca să vândă un nivel din mormântul tatălui ei, rezervat inițial pentru mama sa, încă în viață. „Slavă Domnului, mama noastră e în viață, iar acum avem nevoie mai mult de acești bani”, a explicat ea. „Oamenii sunt flămânzi, confuzi și nu găsesc nicio ieșire”, a spus pentru New York Times un locuitor de 37 de ani din Teheran, avertizând că o nouă revoltă economică ar putea fi imposibil de controlat.

Avertismentele din interiorul regimului

Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a avertizat chiar el, luna aceasta: „Oricâtă putere militară am avea, dacă oamenii sunt flămânzi și nu avem circulație financiară și creștere economică, nu vom rezista.” Bessent a citat această admisie ca dovadă că strategia americană dă roade: „Conducerea Iranului recunoaște ceea ce lumea poate vedea deja: presiunea funcționează”, a scris el.

Cine beneficiază, de fapt, de acest scenariu în care regimul iranian își recunoaște public fragilitatea? Cronologia ridică întrebări: cu doar câteva săptămâni înainte de lansarea oficială a Economic Outcast, liderul suprem nevăzut al Iranului, Mojtaba Khamenei, l-a numit pe veteranul serviciilor de informații Hossein Taeb în fruntea Basij, miliția legată de IRGC folosită repetat pentru reprimarea protestelor anti-regim. Khamenei i-a ordonat lui Taeb să întărească rețeaua de informatori la nivel de cartier și moschee și să folosească noi tehnologii împotriva amenințărilor emergente — o pregătire care sugerează că regimul se aștepta la agravarea nemulțumirilor cu mult înainte ca acestea să devină vizibile public.

Vineri, Taeb a descris campania americană drept o încercare de a paraliza economia Iranului din interior, acuzând Washingtonul că vrea să „oprească ciclul de producție, comerț și consum”. „Acolo unde înainte Washingtonul urmărea obiectivele cu rachete și bombe, astăzi le urmărește cu instrumente de securitate și economice”, a acuzat el.

Umbra lui Mojtaba Khamenei

Declarațiile lui Taeb au venit exact la șase luni de la loviturile inițiale ale Operațiunii Epic Fury din 28 februarie, care l-au ucis pe fostul lider suprem Ali Khamenei, au decimat conducerea militară a Iranului și l-au rănit grav, potrivit unor relatări, pe fiul și succesorul său, Mojtaba. Acesta din urmă a rămas total în afara privirii publice de când a preluat puterea — nicio fotografie, niciun videoclip, nicio înregistrare audio nu au fost făcute publice. Oficialii iranieni insistă că liderul suprem continuă să ia decizii majore din umbră, în timp ce Trump a declarat miercuri că îl crede în viață, dar „foarte grav rănit” — o afirmație care, dacă e adevărată, ar explica multe despre tăcerea aproape totală din jurul figurii centrale a regimului.

Vineri, Khamenei a marcat Săptămâna Guvernului printr-un nou mesaj scris, axat pe presiunile economice și sociale cu care se confruntă regimul, cerând oficialilor să combată inflația, șomajul și scumpirile, să întărească producția internă și să reducă treptat dependența de dolar. Chiar recunoscând reziliența guvernului, Khamenei a admis că acțiunile inamicului „nu au fost fără efect”. A avertizat de asemenea împotriva disputelor politice care ar putea slăbi coeziunea socială: „Declar ferm că orice acțiune care dăunează coeziunii sociale este interzisă”, a spus el.

Reacția oficialilor a fost imediată și aproape coregrafiată: Ghalibaf a numit mesajul „lumina ochilor noștri”, Pezeshkian a promis „unitate și coeziune completă”, iar Mohsen Rezaei — recent numit în fruntea Consiliului Suprem de Securitate Națională — a vorbit despre o „strategie clară și lipsită de ambiguitate pentru toți”. Un asemenea aliniament perfect de discurs, în plină criză economică, nu e neapărat semn de forță — poate fi la fel de bine semnul unui regim care se teme de fisuri interne.

Amenințări către restul lumii

Teheranul încearcă acum să limiteze participarea altor state la Economic Outcast, pe măsură ce Washingtonul vizează canalele financiare rămase care leagă Iranul de sistemul bancar internațional. Ministerul de Externe iranian a numit vineri campania „terorism economic” și a cerut guvernelor din lume să refuze aplicarea sancțiunilor americane, acuzând Washingtonul că folosește accesul la dolar pentru a forța țările să rupă legăturile financiare cu Iranul. Rezaei a avertizat țările vecine că cooperarea cu Washingtonul le va transforma în „inamici”, iar Teheranul a mai avertizat separat că participarea la campania economică americană va fi tratată drept „act de război”.

În același timp, Marina IRGC a insistat vineri că păstrează controlul „complet decisiv” asupra strâmtorii strategice, numind afirmațiile americane despre deschiderea Hormuzului „o minciună evidentă” — o poziție greu de susținut la câteva ore după ce propriul președinte, Pezeshkian, a recunoscut că blocada împiedică intrarea mărfurilor, inclusiv a benzinei, în țară. Contradicția dintre discursul oficial și realitatea recunoscută chiar de vârful puterii iraniene spune, poate, mai multe decât orice comunicat oficial.

Negocieri blocate, mediatori activi

Pezeshkian a cerut vineri revenirea la memorandumul de înțelegere din iunie, care oferise anterior un cadru pentru redeschiderea Hormuzului, înainte ca acordul să se prăbușească. Președintele iranian a spus că, pe durata implementării acestuia, Iranul a exportat aproape 90 de milioane de barili de petrol, restricțiile bancare și petrochimice au început să se relaxeze, negocierile privind activele iraniene înghețate au avansat, iar oficialii pregăteau planuri pentru investiții străine de până la 300 de miliarde de dolari. Teheranul spune acum că va redeschide strâmtoarea sub un cadru revizuit doar dacă Washingtonul restabilește relaxarea sancțiunilor și își respectă celelalte angajamente pe care Iranul susține că le conținea acordul.

Administrația Trump a respins revenirea la aranjamentul anterior, pe care oficialii americani spun că Teheranul nu l-a respectat, și caută termeni noi care să acopere atât programul nuclear iranian, cât și situația din Hormuz. „Nu vreau să mă întâlnesc; ei vor”, a spus Trump joi. „De fapt, se roagă să facem o înțelegere.” Mediatori din Qatar, Oman și Pakistan rămân activi între cele două părți, dar Casa Albă a reiterat vineri că nu există negocieri directe SUA-Iran în derulare.

Ofensiva economică vine la șase luni după ce Operațiunea Epic Fury a debutat cu o campanie aeriană masivă americano-israeliană care a distrus o mare parte din infrastructura militară și conducerea Iranului, urmată de o campanie americană de curățare a minelor din culoarele cheie de navigație din Hormuz și de impunerea unei blocade asupra exporturilor iraniene. Administrația vizează acum rețelele financiare care susțin regimul, Bessent descriind blocada și Economic Outcast drept o „lovitură dublă” și declarând, la începutul lunii: „Vom prăbuși acest regim.” Trump a păstrat amenințarea unei noi acțiuni militare în spatele acestei campanii: „Nu înseamnă că am terminat cu partea militară”, a spus el joi.

Context extins: episodul reamintește de tiparul folosit istoric în alte campanii de presiune economică asupra unor regimuri „ostile” — de la Venezuela la Coreea de Nord — unde discursul public despre „drepturile omului” și „stabilitate regională” coexistă rareori întâmplător cu interese energetice și geopolitice concrete ale marilor puteri. Cine plătește prețul real al acestor „operațiuni cu nume de cod” rămân, ca de fiecare dată, cetățenii de rând — nu cei care negociază acordurile din umbră.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)