Ceuta explodează: statul absent, cetățenii pe cont propriu

eea ce guvernul spaniol a prezentat săptămâni la rând drept „coexistență” și „normalitate” s-a rupt public miercuri seară, când mii de locuitori din Ceuta au ieșit în stradă cerând deportări, iar poliția a tras cu gloanțe de cauciuc — nu în cei aproape 70.000-80.000 de migranți care au trecut granița în iulie, ci în propriii cetățeni spanioli care încercau să elibereze o plajă publică.

Cine a decis să tragă în cine? Asta e întrebarea care rămâne fără răspuns clar în relatările oficiale. Coloane de locuitori s-au îndreptat spre plaja El Trampolín, ocupată de aproape o lună de o așezare improvizată. Corturile au fost dărâmate, bunurile aruncate în mare. Poliția a format o linie între spanioli și tabere — și a deschis focul cu muniție de cauciuc asupra localnicilor. Nu s-a tras nicio rundă similară atunci când zeci de mii au trecut ilegal granița în iulie.

O cronologie care ridică întrebări

Orașul, cu o populație de circa 84.000 de locuitori, a fost inundat la finalul lunii iulie de un val pe care autoritățile spaniole îl estimează la peste 70.000, unele calcule mergând spre 80.000. În timp ce guvernul vorbea despre „diversitate” ca despre „cea mai mare forță” a orașului — cuvintele exacte ale ministrului Incluziunii, Elma Saiz — locuitorii trăiau cu excremente în parcurile pentru copii, spitale sub presiune și un număr tot mai mare de dosare de agresiune sexuală.

Protestul a început în O’Donnell, lângă fostul Spital Militar, unul dintre siturile pe care rezidenții se temeau că guvernul central vrea să le transforme în locuințe pentru migranți. El Mundo a estimat peste 2.000 de persoane la Delegația Guvernului, cu lozinci precum „Ceuta no se vende, Ceuta se defiende” și cereri explicite pentru demisia premierului Pedro Sánchez și a delegatului guvernamental Miguel Ángel Pérez Triano.

Cine beneficiază de tăcerea oficială?

Seara, câteva sute de persoane s-au îndreptat spre El Trampolín. El Español relatează cum locuitorii au smuls corturile, au aruncat echipamentele în apă și au încercat să elibereze „plaja noastră”. Poliția a blocat accesul principal spre plajă și a folosit muniție de descurajare — de data aceasta împotriva propriilor cetățeni, nu împotriva celor care au intrat ilegal pe teritoriu cu o lună înainte. Coincidență sau politică deliberată de a nu incomoda un anumit tip de „vizitator”?

Un slogan surprins pe nisip și citat de El Mundo rezumă starea de spirit: „Si no se quieren ir, los echaremos nosotros” — dacă nu vor să plece, îi vom da noi afară. Un alt strigăt, „Aquí hay más policía que el día del salto” (aici sunt mai mulți polițiști decât în ziua saltului în masă), sugerează că forțele de ordine au avut resursele necesare să oprească spaniolii, dar nu și pe cei care au trecut granița ilegal.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale

Joi dimineață tensiunea a crescut din nou. Agenția AFP a relatat că un vehicul militar cu patru soldați a fost atacat de un grup de aproximativ 70 de migranți, care au aruncat cu pietre și alte obiecte. Soldații au abandonat vehiculul și au fugit pe jos, cerând sprijinul poliției. Douăsprezece persoane de origine marocană au fost reținute, iar un soldat a fost ușor rănit. Consilierul de finanțe al Ceutei, Kissy Chandiramani, a declarat: „Tensiunea în orașul Ceuta este foarte ridicată” pentru că nu există „niciun răspuns” din partea guvernului și „ne simțim abandonați.”

Taberele improvizate rămase pe plajă au fost incendiate și distruse. Spitalele au deschis capacități suplimentare de urgență, medicii vorbind despre scabie, tuberculoză, impetigo și o „catastrofă sanitară”. O sucursală BBVA s-a închis după ce un agent de pază a fost bătut încercând să oprească jaful asupra unei femei în vârstă.

Context mai larg: cine trage sforile diversității?

Ministrul Incluziunii, Elma Saiz, a numit Ceuta „un adevărat exemplu de coexistență” — declarație făcută, se pare, fără nicio legătură cu parcurile mânjite cu excremente sau cu relatările despre femei escortate până la propria ușă de frică. Uniunile de poliție descriu fete și femei care rămân lipite de dubele poliției lângă centrul CETI, pentru că, spun ele, în clipa în care se îndepărtează riscă să fie violate. Există relatări despre agresiuni zilnice, victime prea speriate să depună plângere și atacuri mutate în zonele deluroase, greu de patrulat.

În paralel, imagini video arată activiste ale unor ONG-uri autointitulate progresiste distribuind spray lacrimogen migranților ilegali chiar în timpul confruntărilor de miercuri seară — echipament destinat, aparent, folosirii împotriva spaniolilor veniți să elibereze plaja. O altă filmare arată o activistă de stânga alăturându-se grupurilor de migranți pentru a scanda „Free Palestine”, în timp ce mame înspăimântate încercau să obțină evacuarea acelorași bărbați din Ceuta.

Într-un episod relatat de televiziunea spaniolă, un bărbat de origine marocană a declarat că violurile asupra fetelor spaniole nu ar trebui să surprindă pe nimeni, pentru că acestea „umblă singure”, iar vina ar aparține părinților care nu le țin acasă — o afirmație care a stârnit un val de indignare publică.

Joi, locuitorii au blocat un convoi alimentar al Crucii Roșii care se îndrepta spre taberele de pe plajă, forțând în cele din urmă retragerea acestuia. Rămâne întrebarea pe care nimeni din instituțiile oficiale nu pare dispus să o adreseze direct: de ce un stat membru UE, cu toate resursele sale polițienești și militare, a ales să reacționeze ferm împotriva propriilor cetățeni și cu pasivitate calculată față de o criză migraționistă anunțată de săptămâni?

Locuitorii Ceutei cer, simplu, ca taberele ilegale să dispară, ca persoanele fără drept de azil să fie deportate, ca fiicele lor să poată merge pe stradă fără escortă masculină și ca parcurile să nu mai fie toalete în aer liber. Cer, în esență, ca un oraș spaniol să fie tratat ca teritoriu spaniol, nu ca zonă de tranzit pentru cei acuzați — subliniem, acuzați, nu condamnați — de infracțiuni grave.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)