AI-ul nuclear al Pentagonului: cine vede datele reactoarelor din SUA

rețea de inteligență artificială antrenată pe un supercomputer exascale al guvernului american a fost deja conectată la arhivele tehnice ale centralelor nucleare comerciale din Statele Unite — și, deși prezentată drept simplă unealtă de eficiență, arhitectura sistemului ridică o întrebare simplă: cine altcineva, dincolo de inginerii de la fața locului, ar putea avea acces la aceste date critice de infrastructură energetică?

Instrumentul se numește NIVA și a fost pus deja în funcțiune la centralele nucleare din America de Nord. Software-ul a fost creat de compania Atomic Canyon, în colaborare cu Electric Power Research Institute, Institute of Nuclear Power Operations și Nuclear Energy Institute — practic, toți actorii instituționali majori ai sectorului nuclear civil american, reuniți în jurul unui singur sistem centralizat de căutare a informațiilor.

Oficial, scopul e banal: inginerii și tehnicienii din flota de reactoare comerciale primesc o metodă automatizată de a interoga arhive uriașe de documente tehnice, operaționale și de reglementare. Trey Lauderdale, fondatorul și CEO-ul Atomic Canyon, a declarat că “sectorul nuclear american stă pe decenii de cunoștințe tehnice și operaționale neprețuite, dar prea mult din această cunoaștere rămâne greu accesibilă la viteza cerută de implementările moderne”, adăugând că disponibilitatea NIVA la nivelul întregii flote “arată că AI-ul în energia nucleară este real, operațional și gata să fie desfășurat responsabil la scară națională”.

Un model antrenat pe un supercomputer exascale, cu bani de la NVIDIA

Fundația tehnologică a platformei este o familie de modele numită FERMI — o alegere de nume care, coincidență sau nu, trimite direct la fizicianul din spatele primului reactor nuclear controlat din istorie. Sistemele de limbaj generale eșuează frecvent în a înțelege terminologia tehnică densă, abrevierile precise și sintaxa specifică ingineriei nucleare. FERMI a fost construit tocmai pentru a rezolva această problemă, interpretând sensul tehnic în loc să caute simple potriviri de cuvinte-cheie.

Ceea ce nu se menționează cu prea multă insistență în comunicatele de presă este infrastructura din spatele antrenamentului: Atomic Canyon a colaborat cu Oak Ridge National Laboratory — unul dintre laboratoarele naționale ale Departamentului Energiei al SUA, cu un lung istoric în programul nuclear militar american — pentru a antrena modelele pe Frontier, supercomputerul exascale al guvernului federal. Setul de date de antrenament a inclus peste 53 de milioane de pagini de documentație de la Comisia de Reglementare Nucleară a SUA (NRC). Modelele finale sunt, cel puțin teoretic, publice, disponibile pe platforma Hugging Face.

FERMI funcționează într-o interfață software operațională numită Neutron. Dacă NIVA aplică modelele de căutare la nivelul întregului sector, mediul Neutron leagă direct aceste capabilități de rețeaua privată a fiecărei centrale în parte, permițând departamentelor de inginerie locale să caute în propriile baze de licențiere, jurnale de mentenanță, desene tehnice și proceduri de operare. Cu alte cuvinte: un instrument construit pe infrastructură federală ajunge să aibă acces direct la rețelele interne ale centralelor nucleare comerciale — o conexiune care, în orice alt context legat de securitate națională, ar atrage automat întrebări despre supraveghere și control al datelor.

Două module active, un al treilea în lucru — și o listă de investitori care dă de gândit

Lansarea actuală oferă personalului din centrale două module funcționale, plus un al treilea aflat în dezvoltare. Primul este Knowledge Assistant: personalul poate introduce întrebări în limbaj conversațional și primește răspunsuri extrase din repertorii tehnice verificate — ghiduri de reglementare NRC, rapoarte NUREG, ghiduri NEI, standarde INPO și publicații de cercetare EPRI. Fiecare răspuns include citări directe în text, astfel încât inginerii pot verifica afirmațiile față de documentele-sursă originale.

Al doilea modul este Operating Experience Assistant, care analizează jurnalele istorice de performanță ale centralelor și rapoartele anterioare de incidente. Sistemul evaluează contextul din spatele unei întrebări, nu doar potrivirile superficiale de cuvinte, iar inginerii pot interacționa cu înregistrările returnate printr-o fereastră de căutare conversațională pentru a investiga comportamentul anterior al echipamentelor. Un al treilea instrument, axat pe diagnosticare și depanare, este în dezvoltare software, cu teste în centrale planificate pentru mai târziu în acest an.

Desfășurarea comercială urmează unei perioade de pilotare de șase luni la mai mulți operatori, inclusiv Constellation Energy, care operează 21 de reactoare pe 12 amplasamente. Atomic Canyon a testat anterior instrumentele sale generative la fața locului, la centrala Diablo Canyon, administrată de Pacific Gas and Electric Company.

Iar aici apare, poate, cel mai interesant detaliu al întregii povești: pentru a finanța extinderea software-ului pe alte site-uri comerciale, Atomic Canyon a atras o rundă de investiții din partea unor nume care nu au nimic de-a face, la prima vedere, cu ingineria nucleară — NVIDIA, Plug and Play Ventures și fostul președinte al Vanguard Group, Mortimer Buckley. Cine beneficiază, practic, de o piață în care controlul asupra datelor operaționale ale infrastructurii energetice critice trece printr-un sistem de inteligență artificială privat, antrenat pe resurse guvernamentale? Fondurile atrase vor susține, spun oficialii companiei, doar “ingineria software continuă și integrarea în facilitățile operaționale” — o formulare suficient de vagă cât să lase loc de întrebări despre ce înseamnă, de fapt, integrare, atunci când vorbim despre reactoare nucleare.

Pentru România, unde discuția despre independența energetică se leagă tot mai des de proiecte precum reactoarele de la Cernavodă sau planurile privind SMR-urile (reactoare modulare mici), precedentul american merită urmărit: dacă infrastructura critică de energie ajunge să depindă tot mai mult de sisteme AI antrenate și finanțate de actori privați cu legături directe în structuri guvernamentale străine, întrebarea despre suveranitatea datelor nu mai este una pur ipotetică.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)