Jurnalul lui Fauci: ce știa în privat despre originea COVID-19

eea ce ani de zile a fost catalogat public drept „teorie a conspirației” era, de fapt, discutat în privat ca ipoteză plauzibilă chiar de omul care o respingea cel mai vehement — fostul șef al Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase (NIAID), Anthony Fauci. Însemnările sale personale, făcute publice de senatorul Rand Paul (R-KY), președintele Comisiei pentru Securitate Internă și Afaceri Guvernamentale a Senatului SUA, arată o discrepanță izbitoare între ce spunea Fauci la microfoane și ce nota în jurnalul propriu.

Într-o însemnare din ianuarie 2020 — deci înainte de lockdown-uri și înainte ca Organizația Mondială a Sănătății să declare oficial pandemia — Fauci descrie o conferință telefonică la care au participat nume grele din cercetarea virusologică internațională: Francis Collins (director NIH), Jeremy Farrar (Wellcome Trust), Patrick Vallance (consilier științific șef al Marii Britanii), Kristian Andersen (Scripps Research), Christian Drosten (Charité, Germania), Edward Holmes (Universitatea Sydney), Andrew Rambaut (Universitatea Edinburgh), Ron Fouchier și M.P.G. Koopmans (Erasmus Medical Center), Robert Garry (Tulane University) și Mike Ferguson (Universitatea Dundee).

Fauci scrie negru pe alb: „Nu a existat un acord total privind probabilitatea unei inserții deliberate” — referindu-se direct la posibilitatea ca virusul să fi fost manipulat într-un laborator. Potrivit propriilor sale notițe, doar doi dintre participanți au respins ferm ipoteza scurgerii de laborator. Toți ceilalți au considerat-o plauzibilă.

Cine a spus ce, conform propriilor notițe ale lui Fauci

Ron Fouchier, cunoscut pentru propriile cercetări de tip „gain-of-function” (câștig de funcție) alături de Yoshihiro Kawaoka, a insistat că originea naturală era certă și că nu merită „irosit efort” pe altă ipoteză — poziție pe care Fauci o notează cu o undă de scepticism, amintind cine e Fouchier și ce interes ar putea avea să respingă din start ipoteza de laborator. Christian Drosten s-a aliniat aceleiași poziții. Restul grupului, însă, a considerat inserția deliberată posibilă — iar Fauci adaugă un detaliu esențial, aproape trecut cu vederea în dezbaterea publică ulterioară: dr. Zheng-Li Shi de la Institutul de Virologie din Wuhan lucra de ani buni la cercetări de tip „gain-of-function” pe coronavirusuri, tocmai pentru a adapta proteina spike astfel încât să se lege de receptorul uman ACE2. Grupul a decis ca Jeremy Farrar și Francis Collins să îl contacteze pe Tedros Adhanom (OMS), cu ajutorul lui Stewart Simonson — aranjat chiar de Fauci — pentru a convoca experți suplimentari.

Ce nu se menționează în relatările oficiale ulterioare este că, în ciuda acestei discuții interne, Fauci a continuat ani la rând să numească public teoria scurgerii de laborator drept o „conspirație sălbatică”. În jurnal, tonul e mult mai nuanțat: „nimeni nu este 100% sigur de origine, inclusiv eu”, scrie el în perioada în care presa îl acuza de „flip-flopping”.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Pe 7 iunie 2021, Fauci pare să facă referire la aceeași reuniune din ianuarie 2020, dar de această dată povestește o cu totul altă versiune: „aproximativ jumătate” dintre participanți credeau că virusul ar fi putut fi construit, iar cealaltă jumătate era convinsă de originea naturală. Problemă: propriile sale notițe din ianuarie 2020 arată că doar doi participanți, nu jumătate, susțineau originea pur naturală. Coincidență de memorie sau ajustare narativă ulterioară? Cronologia, cel puțin, nu se potrivește.

Mai apare un episod interesant: fostul comisar FDA Scott Gottlieb a încercat, la Face the Nation, să-l apere pe Fauci, spunând că acesta ar fi mers în Europa în ianuarie-februarie 2020 pentru a informa miniștrii sănătății despre posibilitatea unei scurgeri de laborator — sugerând că Fauci nu ascundea nimic. Fauci însuși corectează versiunea: pe 31 ianuarie 2020 a primit un telefon de la Jeremy Farrar, care l-a pus în legătură cu Kristian Andersen, prin care i s-a spus că Edward Holmes și Andersen văzuseră secvența virusului și considerau că situl neobișnuit de clivare furină ar putea indica un virus construit artificial. Fauci, nefiind biolog evoluționist, a convocat atunci un grup de experți — exact reuniunea descrisă mai sus. Câteva săptămâni mai târziu, Andersen, Garry și Rambaut au ajuns la concluzia opusă, publicată într-un preprint în februarie 2020 și apoi într-un articol în Nature în martie 2020 — lucrare care avea să devină referința standard folosită de oficiali și presă pentru a discredita teoria laboratorului.

De la nuanță la ostilitate

Pe măsură ce timpul trecea, tonul din jurnalul lui Fauci devine tot mai ostil față de teoria pe care el însuși o considerase plauzibilă în 2020. Laudă un articol din Politico care descria „minciunile oamenilor lui Trump” despre teoria scurgerii de laborator, apoi felicită The Guardian pentru o abordare similară. Acuză, de asemenea, „dreapta” de conspirație, după ce reprezentantul Michael McCaul, membru de rang înalt al Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei, a publicat un raport al personalului republican care sugera atât originea de laborator, cât și un posibil rol al NIH în crearea virusului.

„Este clar ce se întâmplă și trebuie numit direct. Totul face parte din Marea Minciună: mai întâi Trump a câștigat de fapt alegerile; apoi 6 ianuarie a fost o vizită prietenoasă; apoi Trump a avut dreptate iar China a cauzat virusul; apoi Fauci și NIH au ajutat China să creeze virusul; apoi se discreditează Fauci ca să pară că Trump spune adevărul”, scrie el, catalogând totul drept un efort concertat pentru realegerea lui Trump.

Cine beneficiază de menținerea versiunii oficiale a originii naturale? Instituțiile care au finanțat cercetări „gain-of-function” în laboratoare cu standarde de siguranță discutabile au, evident, un interes direct să nu fie asociate cu o eventuală scurgere accidentală. Contextul mai larg — finanțarea americană a cercetărilor de la Wuhan, relația NIH-EcoHealth Alliance, presiunea geopolitică din timpul administrației Trump — arată o rețea de interese instituționale care depășește cu mult o simplă dezbatere științifică.

Chiar Casa Albă, sub administrația Trump, a actualizat ulterior pagina oficială de informare despre coronavirus, susținând că publicația „The Proximal Origin of SARS-CoV-2” — folosită repetat de oficialii sănătății publice și de presă pentru a discredita teoria laboratorului — ar fi fost inițiată chiar de Fauci pentru a împinge narativa originii naturale. Documentul citează faptul că virusul „posedă o caracteristică biologică ce nu se regăsește în natură” și amintește că cercetători de la Institutul de Virologie din Wuhan (WIV) au avut simptome asemănătoare COVID încă din toamna anului 2019 — cu luni bune înainte ca virusul să fie „descoperit” la piața de animale vii din Wuhan.

Fauci a încercat de atunci să-și diminueze rolul, inclusiv implicarea în cercetările de tip „gain-of-function”. Rămâne întrebarea pe care jurnalul său personal o lasă deschisă: dacă în ianuarie 2020 aproape toți experții consultați considerau plauzibilă o origine de laborator, de ce publicul a aflat abia ani mai târziu — și de la o comisie parlamentară, nu de la instituțiile sanitare?

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)