De la garsonieră cu 10 salarii la 100: cine a furat prosperitatea clasei de mijloc

eea ce oficialii prezintă drept „creștere economică” și „convergență europeană” ascunde, de fapt, o erodare sistematică a puterii de cumpărare a clasei de mijloc — iar cifrele concrete ale unui om care a trăit ambele epoci sunt mai grăitoare decât orice raport al Băncii Naționale.

Apogeul capitalismului românesc: o fereastră scurtă, pe care nimeni nu vrea s-o discute

Radu Georgescu, antreprenor și analist economic, pune pe masă o comparație pe care puțini o fac public: în perioada 2000–2008, un angajat junior la o multinațională din România câștiga 450 de dolari pe lună, iar o garsonieră în București costa 4.000 de dolari. Matematica era simplă — zece salarii și erai proprietar. Georgescu însuși a cumpărat, în patru ani, o garsonieră și un apartament cu trei camere, fără niciun credit bancar.

În 2026, același calcul dă rezultate care ar trebui să îngrijoreze pe oricine: un junior are nevoie de aproximativ 100 de salarii pentru a-și cumpăra o garsonieră. Nu zece. O sută. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că această deteriorare s-a produs în paralel cu o creștere nominală a salariilor — adică banii există pe hârtie, dar cumpără din ce în ce mai puțin.

Multinaționalele, boomul anilor 2000 și ce a rămas după ele

Georgescu descrie un ecosistem economic care astăzi pare de domeniul ficțiunii: companii precum Connex sau Dialog plăteau salarii de intrare de 450 de dolari în orice departament — contabilitate, call center, vânzări. Existau bugete reale pentru team-building în Elveția, Egipt sau Bulgaria, cursuri în străinătate de două ori pe an, bufete cu prăjituri la birou și turnee de fotbal prin Europa. Cu 500 de euro stăteai zece zile oriunde pe continent, cu zborul inclus.

Coincidență sau nu, această perioadă de prosperitate relativă coincide cu momentul în care România reprezenta o piață nouă, cu forță de muncă ieftină și educată — un avantaj competitiv pe care corporațiile l-au exploatat la maximum. Întrebarea pe care puțini o pun este: cine a beneficiat cu adevărat de integrarea României în circuitul economic global, și în ce măsură profiturile au rămas în țară?

Tiparnița de bani și schema care, spune Georgescu, se va rupe

Explicația oferită de Georgescu pentru declinul puterii de cumpărare este directă: în ultimii 20 de ani, economia globală s-a bazat pe împrumuturi și pe tipărirea de bani fără precedent. Deși volumul monetar a crescut exponențial, oamenii se simt tot mai săraci — pentru că inflația reală erodează câștigurile nominale. Cronologia ridică semne de întrebare: tocmai în perioada în care băncile centrale occidentale au injectat trilioane în economie, inegalitatea a explodat, iar clasa de mijloc a început să dispară.

Georgescu invocă Grecia ca studiu de caz: 80% dintre mașinile de pe stradă au peste 15–20 de ani. Un Dacia Duster pare un Ferrari în peisajul urban atenian. România, avertizează el, ar putea urma același traseu dacă schema datoriei și a banilor tipăriți se rupe — și nimeni nu știe exact când se va întâmpla asta. Contextul actual — inflație de 9% în România, cea mai mare din Uniunea Europeană, putere de cumpărare în scădere cu 5% față de anul trecut și un guvern interimar fără capacitatea de a adopta reforme — sugerează că presiunea pe clasa de mijloc nu face decât să se intensifice.

Doi oameni muncesc pentru mai puțin decât câștiga unul singur

Georgescu extinde analiza dincolo de România: apogeul capitalismului global, spune el, a fost în America anilor 1960–1970, când un singur salariu susținea o familie întreagă — casă, mașină, vacanțe, trei-patru copii la facultate. În 2026, doi salariați la un loc nu mai pot cumpăra o locuință și renunță la copii. Ceea ce nu se discută deschis este că această transformare nu a fost accidentală — a fost rezultatul unor decizii de politică monetară, fiscală și comercială luate de-a lungul deceniilor, decizii care au favorizat sistematic capitalul în detrimentul muncii.

Cine beneficiază de această redistribuire tăcută a bogăției? Răspunsul îl găsești uitându-te la cine deține activele — imobiliare, acțiuni, obligațiuni — în timp ce clasa de mijloc plătește chirie și rate. „Să fie economie”, încheie Georgescu — o urare care, în contextul actual, sună mai degrabă a avertisment.

Sursă: R3media (r3media.ro)