Duke și Universitatea Dakota de Nord: banii chinezi nedeclarați

epartamentul de Stat și Departamentul Educației din SUA au deschis oficial investigații asupra a două universități americane — Duke și University of North Dakota — pentru presupuse încălcări ale regulilor de raportare a finanțării străine. Oficial, vorbim despre birocrație neglijentă. Neoficial, cifrele spun altă poveste: peste un miliard de dolari în tranzacții chinezești nedivulgate corect, direcționate către instituții care lucrează, în paralel, la tehnologii militare americane. Cine beneficiază de această zonă gri de transparență, întinsă pe ani de zile?

Secțiunea 117 din Higher Education Act din 1965 obligă instituțiile care primesc fonduri federale să declare orice donație sau contract străin care depășește 250.000 de dolari anual. Legea a fost gândită tocmai pentru a preveni influența externă asupra educației superioare americane — un sector care, nu întâmplător, primește finanțare publică pentru dezvoltarea de tehnologii critice.

Duke și legătura cu Wuhan

Într-o scrisoare trimisă pe 15 septembrie președintelui Duke, Vincent E. Price, Departamentul Educației ridică semne de întrebare serioase despre colaborarea de cercetare a universității cu Wuhan University din China — aceeași instituție al cărei nume a devenit familiar publicului larg în urma pandemiei. Această colaborare a dus, în 2013, la înființarea Duke Kunshan University în provincia Jiangsu.

Ceea ce nu se menționează suficient de apăsat în comunicatele oficiale este cine supraveghează, de fapt, Wuhan University: Ministerul Educației chinez, alături de o altă entitate de stat care coordonează programele nucleare și de cercetare militară ale Chinei. Wuhan University joacă un rol declarat în inovația științifico-tehnică pentru apărarea națională chineză — nu vorbim despre un simplu partener academic oarecare.

Mai mult, potrivit scrisorii Departamentului, Ministerul Educației chinez impune ca universitățile de tip joint-venture, precum Duke Kunshan, să aibă o unitate a Partidului Comunist Chinez care monitorizează operațiunile — unitate care poate influența inclusiv deciziile administrative. Consiliul de Administrație al Duke Kunshan University pare să includă oficiali-cheie ai regimului chinez. Coincidență sau structură deliberată de control?

Din analiza rapoartelor depuse de Duke conform Secțiunii 117, reiese că universitatea a raportat, din iulie 2020, 1.266 de tranzacții de finanțare străină eligibile, însumând aproximativ 1,01 miliarde de dolari. Departamentul vorbește despre “erori sistemice” legate de raportarea la timp a contractelor cu surse externe — o formulare diplomatică pentru ceva ce, în alt context, ar putea fi numit opacitate instituționalizată.

Dronele, aviația militară și companiile chineze

Cazul University of North Dakota (UND) ridică o problemă diferită, dar la fel de sensibilă. Școala de Aerospațiale a UND colaborează direct cu Garda Națională de Aviație și Armată din statul Dakota de Nord, cu Forțele Aeriene americane și cu contractori privați din domeniul apărării. Universitatea oferă, de asemenea, un mediu de instruire esențial pentru dominația SUA în domeniul dronelor și sistemelor aeriene fără pilot.

Din iulie 2020, UND a raportat 71 de tranzacții eligibile sub Secțiunea 117, în valoare de aproximativ 98 de milioane de dolari — multe dintre ele, potrivit scrisorii oficiale, părând să implice companii chineze din domeniul aviației. O universitate cu acces direct la infrastructura militară americană a primit, simultan, fonduri de la actori chinezi din exact același sector strategic. Cine avea interesul ca aceste legături să rămână neclare?

Departamentul Educației a cerut ambelor instituții să depună dovezi de conformitate fiscală, structura de conformare cu Secțiunea 117, colaborările internaționale de cercetare, conformitatea cu programele de talente ale guvernelor străine, precum și acordurile cu personal academic și studenți internaționali.

“Din păcate, se pare că atât Duke, cât și UND au oferit dezvăluiri de finanțare externă incomplete și întârziate, incluzând identificarea eronată a unor parteneri guvernamentali drept ‘neguvernamentali'”, a declarat subsecretarul Educației, Nicholas Kent, în comunicatul oficial. “Ne așteptăm ca aceste universități să coopereze integral. Departamentul Educației și Departamentul de Stat vor continua să lucreze împreună pentru a asigura riguros integritatea și responsabilitatea colegiilor și universităților noastre în raportarea donațiilor și contractelor străine”, a mai spus Kent.

Contactate de The Epoch Times, nici Duke, nici UND nu au răspuns solicitării de comentarii până la publicare. Într-un e-mail către The Chronicle, publicația studențească de la Duke, un purtător de cuvânt al universității a precizat că instituția “analizează cu atenție scrisoarea” și rămâne “angajată să respecte legea, într-un mod consecvent cu misiunea noastră academică” — formulare standard care nu răspunde, de fapt, la nimic concret.

Un tablou mai larg: cronologia ridică întrebări

Aceste investigații nu apar izolat. Ele vin după ce, în februarie, Departamentul Educației a anunțat un parteneriat cu Departamentul de Stat menit să îmbunătățească transparența raportării fondurilor și donațiilor străine în educația superioară — parteneriat aliniat, potrivit unui document oficial, ordinului executiv al președintelui Donald Trump din aprilie 2025, “Transparency Regarding Foreign Influence at American Universities”. În ordin, Trump a scris că administrația își propune să “pună capăt secretomaniei” privind fondurile străine care ajung în instituțiile educaționale americane.

Luna trecută, Pentagonul a cerut deja unui număr de 30 de instituții academice să își auditeze colaborările de cercetare, academice și financiare cu entități străine considerate amenințări la adresa securității naționale — notificări trimise universităților legate de facilități de cercetare sau instituții din China, Iran sau Rusia. Contextul e clar: sistemul universitar american, finanțat parțial din bani publici și implicat în cercetare militară sensibilă, pare să fi funcționat ani de zile cu găuri semnificative în transparența fluxurilor financiare externe. Întrebarea rămâne deschisă: cât din ceea ce a fost etichetat drept “eroare de raportare” a fost, de fapt, tolerat tacit, atâta timp cât nimeni nu a întrebat prea insistent?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)