Cuba: copii mor sub sancțiuni. Ce nu spune ONU despre beneficiari

eful departamentului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite a declarat oficial că sancțiunile economice americane impuse Cubei contribuie direct la moartea copiilor, din cauza blocării accesului la medicamente și echipamente medicale esențiale. Ceea ce rapoartele oficiale nu evidențiază este cronologia: sancțiunile s-au înăsprit tocmai în momentul în care Cuba anunța progrese în dezvoltarea de vaccinuri proprii și cooperări farmaceutice cu China și Rusia — coincidență sau strategie?

Conform declarației ONU, blocada americană împiedică importul de materiale medicale vitale, de la antibiotice până la echipamente de chirurgie pediatrică. Situația s-a agravat dramatic în ultimii doi ani, spun surse din sistemul sanitar cubanez, cu spitale care raportează lipsa consumabilelor de bază pentru tratarea cancerului infantil și a bolilor cronice. Washington justifică măsurile prin “promovarea democrației”, dar cine beneficiază efectiv de menținerea izolării economice a unei insule care, paradoxal, exportă medici în toată America Latină?

Raportul ONU subliniază că sancțiunile afectează în mod disproporționat populația civilă, în special copiii și vârstnicii. Organizații medicale internaționale au cerut în repetate rânduri ridicarea embargoului asupra medicamentelor, dar Congresul SUA a blocat constant astfel de inițiative. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este faptul că principalele companii farmaceutice americane ar putea accesa piața cubaneză — dacă ar fi permis. Întrebarea devine: cui folosește menținerea statusului quo?

Cuba, cu toate deficiențele regimului său politic, a dezvoltat un sistem medical care a atras atenția OMS prin rezultate neașteptate în domenii precum vaccinologia și medicina preventivă. În contextul în care insulă caraibă caută alternative la monopolul farmaceutic occidental — de la parteneriate cu producători indieni până la acorduri cu laboratoare chinezești — sancțiunile par mai degrabă un instrument de control geopolitic decât o măsură de presiune democratică.

Cronologia ridică semne de întrebare: de ce intensificarea blocadei medicale coincide cu momentele în care Cuba anunță progrese în independența sa farmaceutică? De ce rapoartele ONU despre impactul umanitar sunt ignorate sistematic de factorii de decizie din Washington? Și, mai ales, de ce mass-media mainstream evită să pună aceste întrebări?