Trump evită Congresul: armistițiul „termină”
economie libera

Trump evită Congresul: armistițiul „termină”

P
7 min de citit

reședintele Donald Trump a transmis vineri Congresului SUA o scrisoare prin care susține că nu mai necesită autorizație parlamentară pentru continuarea operațiunilor militare împotriva Iranului — argumentând că armistițiul în vigoare a „terminat” ostilitățile. Cronologia ridică însă semne de întrebare: la exact 60 de zile de la începerea Operațiunii Epic Fury (28 februarie 2026), Trump invocă o interpretare a War Powers Resolution din 1973 pe care experții constituționali o consideră cel puțin discutabilă.

„Pe 7 aprilie 2026, am ordonat un armistițiu de două săptămâni. Armistițiul a fost prelungit de atunci. Nu a existat niciun schimb de focuri între forțele americane și Iran din 7 aprilie 2026. Ostilitățile care au început pe 28 februarie 2026 s-au terminat“, scrie Trump în scrisoarea adresată Camerei Reprezentanților și Senatului.

Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale este că administrația Trump evită astfel aplicarea unei legi federale care impune retragerea trupelor în termen de 60 de zile de la notificarea Congresului — cu excepția cazului în care parlamentarii autorizează formal acțiunea militară printr-o declarație de război. Până în prezent, șase încercări de a trece rezoluții War Powers au eșuat în Congres. Coincidență sau strategie bine calculată?

Secretarul Trezoreriei numește liderii iranieni „șobolani”

Într-o postare pe X (fostul Twitter) care nu va ajuta negocierile blocate, secretarul Trezoreriei Scott Bessent a numit vineri liderii iranieni „șobolani într-o conductă de canalizare”. Bessent a enumerat cinci „presiuni” pe care le suportă Iranul: controlul american complet asupra Strâmtorii Hormuz, deficit de dolari americani, raționalizarea alimentelor și benzinei, izolarea internațională și menținerea blocadei navale „până la restabilirea libertății de navigație de dinaintea 27 februarie”.

Departamentul Trezoreriei a anunțat simultan sancțiuni împotriva a trei case de schimb valutar iraniene și companiilor-paravan asociate, ca parte a „Economic Fury” — efortul de a tăia liniile financiare ale regimului iranian. Casele de schimb facilitate anual miliarde de dolari în tranzacții valutare, convertind veniturile din petrol (în principal yuan chinezești) în valute utilizabile de armata iraniană.

Propunerea iraniană respinsă: problema nucleară — piedică majoră

Trump a declarat vineri reporterilor că nu este mulțumit de cea mai recentă propunere iraniană transmisă mediatorilor pakistanezi. „Iranul dorește un acord, dar nu sunt mulțumit”, a spus președintele. „Discuțiile cu Iranul sunt telefonice. Am făcut progrese, dar nu sunt sigur că vom ajunge la un acord. Nu sunt mulțumit de Italia sau Spania în privința Iranului. Liderii iranieni nu se înțeleg între ei.”

Conform Al Jazeera, problema nucleară este un „non-starter” pentru Iran: „Negocierile nucleare nu vor reuși în aceste circumstanțe și focusul se va deplasa probabil către încheierea războiului”, a declarat o sursă diplomatică. Ceea ce mainstream-ul nu subliniază este că această poziție iraniană contrazice direct cerințele israeliene.

Israelul amenință: fără dezarmare nucleară, bombardamentele revin

Un oficial militar israelian de rang înalt a declarat vineri că dacă stocul iranian de peste 400 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60% nu este îndepărtat din Iran, întregul război va fi considerat „un eșec complet”. Oficialii israelieni susțin că acest stoc este suficient pentru 11 bombe nucleare.

„Dacă obiectivul nuclear nu este atins, atunci tot ce am făcut în Iran va fi un eșec uriaș. Regimul iranian malefic poate sări asupra programului nuclear”, a subliniat oficialul militar. Amenințarea este explicită: „Dacă uraniul nu este îndepărtat din Iran prin mijloace diplomatice, am făcut partea noastră. Totuși, dacă asta nu se întâmplă, Israelul va trebui să lanseze o altă operațiune în Iran pentru a atinge obiectivul.”

Conexiunea interesantă: Netanyahu și facțiunea sa hardliner au făcut din „denuclearizarea” Iranului prin forță o prioritate de decenii. Cine beneficiază de prelungirea conflictului?

Iranul — sufocat economic, dar supraviețuiește

Reuters descrie vineri: „Săptămâni de conflict au agravat problemele economice grave ale Iranului, riscând calamitatea după război, dar Republica Islamică pare capabilă să supraviețuiască unei confruntări în Golf deocamdată, în ciuda blocadei americane care a întrerupt exporturile de energie.”

Oficiali iranieni au declarat că țara nu poate fi asediată: „Avem căi diferite pentru export și import”, a spus Ebrahim Rezaei, membru al Comisiei de Securitate Națională din Majlis. „Singura noastră cale de tranzit nu este prin Golful Persic și Strâmtoarea Hormuz.” Rapoarte neconfirmate vorbesc despre deschiderea frontierei cu Pakistanul și creșterea utilizării rutelor comerciale caspice — pentru bunuri vitale precum alimente, medicamente și piese industriale.

Wall Street Journal estimează însă că „doar 40% din comerțul Iranului poate fi redirecționat departe de porturile blocate”, conform Asociației Iraniene de Navigație, citată de agenția Fars (afiliată serviciilor de securitate iraniene).

Prețurile benzinei în SUA: 4,30 dolari/galon — midterms la orizont

Prețul mediu al unui galon de benzină în SUA a atins 4,30 dolari (conform AAA), față de sub 3 dolari înainte de 28 februarie — data începerii războiului SUA-Israel cu Iranul. Cu alegerile de la jumătatea mandatului (midterms) în toamnă, republicanii din Congres privesc cu îngrijorare această tendință.

Răspunsul lui Trump la întrebările reporterilor joi a fost că prețurile la benzină și petrol „vor scădea ca o piatră” imediat ce războiul se va încheia. „Benzina și petrolul vor scădea rapid odată ce războiul se termină”, a spus președintele. Ceea ce nu se explică: cum anume se termină un război când propunerile iraniene sunt respinse, Israelul cere dezarmare nucleară totală, iar Congresul este ocolit prin interpretări creative ale legislației?

Diviziuni interne în Teheran

Wall Street Journal speculează asupra calculelor interne din conducerea iraniană: „Riscul unei crize în spirală a divizat sistemul politic iranian între moderați precum președintele Masoud Pezeshkian și extremiști inclusiv Saeed Jalili, un fost candidat prezidențial care conduce cea mai conservatoare facțiune a Iranului.”

Moderații cred în negocierea unui acord favorabil cu Trump, pe care îl văd dornic să iasă din războiul complicat cât mai curând posibil. Ei se tem că iranienii obosesc de conflict după o creștere inițială a sentimentului naționalist. „Regimul trebuie să facă ceva pentru a rupe acest impas”, spune Saeid Golkar, specialist pe Iran la Universitatea Tennessee. „Moderații doresc un acord pentru că cred că mai multă distrugere este sinucidere politică.”

60 de zile — sau nu?

Există consens că vineri, 1 mai, marchează ziua a 60-a a Operațiunii Epic Fury. Administrația Trump încearcă însă să ocolească legea din 1973 care impune retragerea trupelor în 60 de zile de la notificarea Congresului — cu excepția cazului în care legislativul autorizează formal acțiunea militară.

Oficiali ai administrației argumentează că armistițiul prelungit — ajuns acum la trei săptămâni și extins unilateral de Trump — oferă mai mult timp și permite Casei Albe să evite aprobarea Congresului. Absența schimburilor de focuri între forțele iraniene și americane înseamnă că cronometrul de 60 de zile nu se aplică, susțin ei.

„Pentru scopurile War Powers Resolution, ostilitățile care au început sâmbătă, 28 februarie, s-au terminat”, a declarat un oficial Trump citat pe larg în mass-media americană. Aceeași perspectivă a fost prezentată inițial de șeful Pentagonului, Pete Hegseth, în audierea sa în fața Comisiei pentru Servicii Armate a Camerei joi: „Suntem într-un armistițiu acum, ceea ce înțelegerea noastră înseamnă că cronometrul de 60 de zile se oprește sau se întrerupe într-un armistițiu.”

Senatorul democrat Tim Kaine a răspuns: „Nu cred că statutul ar susține asta. Cred că cele 60 de zile se împlinesc poate mâine și va pune o întrebare juridică foarte importantă pentru administrație.”

Cronologia ridică semne de întrebare: de ce exact la ziua 60 administrația schimbă narativa de la „operațiune militară activă” la „armistițiu care termină ostilitățile”? Cine beneficiază de evitarea votului Congresului — în special când șase încercări anterioare de rezoluții War Powers au eșuat?