Războiul din umbră: CIA versus ODNI pentru dosarele JFK și MKUltra

n conflict fără precedent a izbucnit între Biroul Directorului Național al Informațiilor (ODNI) și Agenția Centrală de Informații din SUA, după ce CIA a fost acuzată că a eliminat documente clasificate privind asasinarea lui John F. Kennedy și programul secret MKUltra — exact în momentul în care directorul ODNI, Tulsi Gabbard, promisese transparență totală. Coincidență de calendar sau sabotaj instituțional?

Potrivit surselor din cadrul administrației americane, tensiunile au escaladat după ce angajați ai ODNI au descoperit că zeci de dosare sensibile — unele datând din anii 1960 și 1970 — au fost retrase din arhivele digitale accesibile echipei Gabbard, fără notificare oficială. Printre documentele dispărute: rapoarte despre programul MKUltra (experimentele CIA cu controlul minții prin LSD și tortura psihologică), comunicări interne legate de Lee Harvey Oswald și note operaționale din ziua asasinatului JFK din 22 noiembrie 1963.

Tulsi Gabbard, fostă congresistă din Hawaii și critic vocal al „statului paralel”, a fost numită în funcția de Director al Informațiilor Naționale în ianuarie 2025, cu mandatul explicit de a desecretiza dosare istorice controversate. La doar patru luni de la preluarea funcției, ODNI a emis un memorandum intern acuzând CIA de „obstrucționarea accesului la informații de interes public major” și de „încălcarea protocoalelor de cooperare inter-agenții”.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: CIA a invocat „riscuri pentru securitatea națională” și „protejarea surselor umane active” — aceleași argumente folosite timp de șase decenii pentru a menține secretul asupra circumstanțelor morții lui Kennedy. Dar cronologia ridică semne de întrebare: de ce exact acum, când o persoană din afara cercului tradițional al serviciilor secrete ajunge să coordoneze comunitatea de informații, documentele devin brusc „prea sensibile” pentru a fi dezvăluite?

Programul MKUltra, desfășurat între 1953 și 1973, a implicat experimente ilegale pe cetățeni americani fără consimțământul acestora — administrare forțată de substanțe halucinogene, tehnici de spălare a creierului, interogatorii extreme. În 1975, Comisia Church a Senatului a expus o parte din abuzuri, dar peste 80% din documentele MKUltra fuseseră deja distruse „din greșeală” de directorul CIA Richard Helms în 1973. Ceea ce a supraviețuit — aproximativ 20.000 de pagini — rămâne parțial clasificat până azi.

În cazul asasinatului JFK, peste 16.000 de documente rămân în continuare secrete sau puternic cenzurate, în ciuda Legii JFK Records Act din 1992, care impunea desecretizarea completă până în 2017. Administrațiile Trump și Biden au amânat în repetate rânduri publicarea integrală, invocând „îngrijorări ale agențiilor de informații”. Cine beneficiază de menținerea secretului? Întrebarea rămâne fără răspuns oficial.

Gabbard a declarat că va solicita intervenția Inspectorului General al Comunității de Informații și că va cere Congresului audiențe publice privind „sabotajul sistematic al transparenței”. CIA nu a comentat oficial, dar surse anonime din agenție au declarat pentru presa americană că „Gabbard nu înțelege complexitatea operațiunilor de intelligence” și că „unele secrete trebuie păstrate pentru totdeauna”.

Conflictul dintre ODNI și CIA reflectă o fractură mai adâncă în aparatul de securitate american: între facțiunea care susține controlul democratic asupra serviciilor secrete și cea care consideră că „statul adânc” trebuie să funcționeze dincolo de supravegherea publică. Faptul că această luptă devine vizibilă tocmai acum — la 63 de ani de la moartea lui Kennedy — sugerează că miza nu este doar istorică, ci profund politică.