Pentagonul dezvăluie mii de dosare UFO: ce cronologie ascunde

epartamentul Apărării SUA a declasificat și publicat mii de documente, înregistrări video și rapoarte despre fenomene aeriene neidentificate (UAP, fosta denumire UFO) — o mișcare prezentată drept „transparență istorică”, dar care ridică semne de întrebare despre momentul ales și despre ceea ce încă rămâne clasificat.

Colecția masivă de materiale include rapoarte din ultimele decenii, observații făcute de piloți militari, înregistrări radar și analize tehnice. Pentagonul susține că această deschidere face parte dintr-un efort mai larg de a clarifica fenomenele aeriene care au generat dezbateri aprinse în spațiul public și în Congres.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: de ce acum? Presiunea publică crescută după audiențile din Congres din 2023, unde foști ofițeri ai serviciilor secrete au declarat sub jurământ că guvernul SUA deține „tehnologie de origine neidentificată”, a forțat mâna Pentagonului. Coincidență sau nu, declasificarea vine la scurt timp după ce mai multe state membre NATO au raportat o creștere a incidentelor aeriene neexplicate în proximitatea bazelor militare strategice.

Documentele publicate acoperă observații din zone sensibile — de la poligoane de testare nucleară din Nevada până la spațiul aerian de lângă portavioane americane în Pacific. Unele rapoarte descriu obiecte care se deplasează cu viteze și manevrabilitate imposibile pentru tehnologia publică cunoscută, fără semne vizibile de propulsie.

Cronologia ridică întrebări: de ce anumite dosare din anii ’50-’60 rămân în continuare clasificate, în timp ce altele, aparent mai recente, au fost dezvăluite? Cine decide ce se publică și ce rămâne ascuns? Și mai important: dacă aceste fenomene sunt „neidentificate”, de ce Pentagonul nu colaborează transparent cu comunitatea științifică civilă pentru a le investiga?

Declasificarea masivă vine pe fondul unei schimbări de atitudine oficială: UAP-urile nu mai sunt tratate ca „teorii ale conspirației”, ci ca potențiale amenințări la adresa securității naționale. Dar această recunoaștere oficială deschide o cutie a Pandorei: dacă fenomenele sunt reale și necunoscute, cât de mult știa Pentagonul înainte să recunoască public?

În România, subiectul rămâne marginal în dezbaterea publică, deși țara noastră găzduiește una dintre cele mai mari baze NATO din Europa (Kogălniceanu) și se află pe ruta de patrulare a aviației aliate în flancul estic. Ce raportează piloții români? Există protocoale de raportare similare? Răspunsurile lipsesc.