Leul la 5,14/euro: cronologia pe care BNR nu o comentează

eul românesc a atins joi un nou minim istoric față de euro — 5,1417 lei, conform cotației oficiale BNR — într-un context în care Banca Națională insista, cu doar două săptămâni în urmă, că deprecierea este „relativ modestă” și „din perspectivă regională”. Ceea ce rapoartele oficiale nu menționează: economistul Radu Georgescu avertizează de peste un an că această prăbușire era inevitabilă, independent de configurația politică de la București.

Cu doar 24 de ore înainte, cursul oficial depășise pentru prima dată pragul psihologic de 5,1 lei/euro. Reacția imediată a unor influenceri apropiați guvernului Bolojan: vina aparține moțiunii de cenzură inițiate de PSD și AUR. O narațiune convenabilă, dar care ignoră cronologia mai amplă.

În mai 2025, după primul tur al alegerilor prezidențiale anulate, euro atinsese deja un maxim istoric de 5,122 lei — fără moțiune de cenzură la orizont. Coincidență sau simptom al unei fragilități structurale pe care instituțiile preferă să o atribuie „turbulenței politice” de fiecare dată când devine vizibilă?

BNR: „totul sub control” cu două săptămâni înainte de record

În ședința de politică monetară din 7 aprilie 2026, Consiliul de administrație al BNR declara oficial că „cursul de schimb leu/euro a înregistrat o creștere, dar relativ modestă, inclusiv din perspectivă regională, și a tins apoi să se mențină pe noul palier”. Mențiunea privind „ameliorarea considerabilă a soldului tranzacțiilor rezidenților pe piața valutară interbancară” suna la acel moment liniștitoare.

Două săptămâni mai târziu, leul pierde încă 4 bani. Ce s-a schimbat între timp? Oficial: moțiunea de cenzură. Neoficial: nimic fundamental — presiunile pe monedă erau acolo de luni de zile, doar că acum au devenit imposibil de ascuns.

Radu Georgescu: avertismentul ignorat timp de un an

Economistul Radu Georgescu a repetat public, în ultimii 12 luni, că deprecierea puternică a leului este iminentă — nu din cauza unei moțiuni, ci din cauze structurale: deficit bugetar de 9% din PIB, inflație persistentă, investiții bugetare în cădere liberă (-55% în primele două luni din 2026), putere de cumpărare în scădere cu 5% an la an.

Avertismentele lui Georgescu au fost ignorate atât de guvern, cât de BNR. Acum, când leul atinge 5,14, narațiunea oficială devine: „vina e a instabilității politice”. Cine beneficiază de această explicație? În primul rând, cei care au condus politica fiscală și monetară în ultimul an și jumătate.

Iancu Guda găsește țapul ispășitor

Iancu Guda, susținător vocal al guvernului Bolojan, a declarat pe rețelele sociale: „RON se tranzacționează deja acum la 5,14. În ritmul ăsta trece de 5,2 în câteva zile (asta deși BNR arde rezerva valutară la greu ca să țină cu dinții de RON). Dobânda medie cu care se finanțează statul a crescut deja cu aproape 1% în ultima săptămână (DOAR ASTA NE COSTĂ 13 MILIARDE RON/an)! Totul se va scumpi. Totul se prăbușește. Creșteri de șomaj și insolvențe. De ce?! Cine a cauzat toate acestea?! O singură explicație: parteneriatul AUR & PSD în susținerea moțiunii prin care se dinamitează coaliția și se blochează orice reformă.”

Observația despre arderea rezervei valutare este interesantă — confirmă indirect că BNR intervine masiv pe piață pentru a susține leul artificial. Întrebarea pe care Guda nu o pune: de ce BNR trebuie să „ardă rezerva valutară la greu” dacă, conform comunicatului oficial din 7 aprilie, totul era „relativ modest” și „ameliorat considerabil”?

Cronologia care ridică semne de întrebare

Mai 2025: euro la 5,122 lei — fără moțiune de cenzură. Explicația oficială: „incertitudine electorală”.

7 aprilie 2026: BNR declară cursul „relativ modest” și „stabil pe noul palier”.

17 aprilie 2026: euro depășește 5,1 lei pentru prima dată de la alegerile din 2025.

1 mai 2026: euro la 5,1417 lei — nou record. Explicația oficială: „moțiunea de cenzură”.

Ce nu se menționează: deficitul bugetar record, inflația de 9% (cea mai mare din UE), investițiile publice în prăbușire, avertismentele repetate ale economiștilor independenți. Toate acestea existau înainte de moțiune. Moțiunea nu a creat fragilitatea — a dezvăluit-o.

Cine beneficiază de narațiunea „vina e a instabilității politice”? În primul rând, cei care au gestionat economia în ultimul an. În al doilea rând, instituțiile care au minimizat public riscurile în timp ce interveneau masiv pe piața valutară pentru a amâna inevitabilul.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă leul era „stabil pe noul palier” pe 7 aprilie, ce s-a întâmplat în următoarele două săptămâni care a schimbat fundamental situația? Sau, mai degrabă, ce anume s-a schimbat în comunicarea oficială — nu în realitatea economică?