Drona de la Galați: de ce F-16 nu au tras în condiții „de siguranță”
adevăruri ascunse

Drona de la Galați: de ce F-16 nu au tras în condiții „de siguranță”

O
3 min de citit

dronă a lovit în noaptea de 28 spre 29 mai 2026 un bloc din municipiul Galați, provocând un incendiu și ridicând întrebări despre capacitatea reală de reacție a apărării aeriene românești — sau despre protocoalele care au împiedicat intervenția. Generalul MAPN Gheorghe Maxim a explicat că forțele aeriene nu au putut angaja obiectul „în condiții de siguranță”, o formulă care, pentru mulți observatori, ridică mai multe semne de întrebare decât răspunsuri.

Într-o conferință de presă organizată imediat după incident, generalul Maxim a detaliat cronologia: drona a fost descoperită la ora 01:46, la 19 kilometri est de Reni, a intrat în spațiul aerian românesc la 01:52 și a fost pierdută de pe radar la 01:56 — adică după doar patru minute de monitorizare. În acest interval scurt, MAPN a ridicat de la sol două aeronave F-16 de la Baza Aeriană Fetești, iar piloții au primit autorizația să angajeze ținte aeriene, dar doar „în condiții de siguranță pentru cetățeni și pentru populația din zonă”.

„Drona care a provocat incidentul de la Galați a fost descoperită la ora 01:46, la 19 kilometri est de Reni. A intrat în spațiul aerian al României la ora 01:52 și a fost pierdută de pe radar la ora 01:56, după ce a parcurs aproximativ 10 kilometri în spațiul aerian național”, a menționat generalul Maxim. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că, în aceste patru minute critice, drona a zburat la joasă altitudine, peste o zonă populată — exact tipul de traiectorie care face interceptarea extrem de riscantă, dar și extrem de previzibilă pentru orice operator experimentat.

„La acel moment nu aveam informații certe dacă aparatul avea încărcătură de luptă sau dacă era o dronă de diversiune”, a precizat generalul. „Toate datele au fost analizate pentru a stabili exact succesiunea evenimentelor, iar concluzia a fost că nu au existat oportunități reale de angajare a acestei drone în condiții de siguranță.”

Cronologia ridică totuși întrebări legitime: dacă drona a fost detectată la 19 kilometri de granița românească, de ce nu a fost interceptată înainte de a intra în spațiul aerian național? Și dacă a zburat la joasă altitudine peste o zonă populată, cum a ajuns să lovească un bloc din Galați fără ca sistemele de apărare să poată interveni? Coincidență sau limitările tehnice și procedurale ale sistemului de apărare aeriană românesc sunt mai mari decât se recunoaște oficial?

Incidentul de la Galați nu este primul de acest gen. De la începutul conflictului din Ucraina, România a raportat multiple intrări de drone în spațiul aerian național, iar dezbaterea publică despre capacitatea reală de răspuns a forțelor aeriene rămâne deschisă. Ce nu ni se spune este dacă protocoalele actuale de angajare — condiționate de „siguranța cetățenilor” — nu cumva creează, paradoxal, un coridor de vulnerabilitate pe care operatorii de drone îl pot exploata.