Strâmtoarea Hormuz: Cine beneficiază de pe urma haosului naval?

raficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz s-a redus aproape la zero după ce Statele Unite au capturat o navă iraniană — în ciuda declarațiilor oficiale că „totul e sub control”. Ceea ce nu vi se spune: criza de acum e mai gravă decât cea de vineri, când atât Teheranul cât și Washington anunțau „redeschiderea” strâmtorii. Coincidență? Sau cineva are interes să mențină prețurile petrolului și gazelor la cote ridicate?

Datele de trafic maritim arată o realitate brutală: doar două tancuri de gaze petroliere lichefiate (GPL) și două tancuri de produse petroliere au traversat strâmtoarea luni, în ambele direcții. Cu o zi înainte, duminică, doar două vase GPL și un vas de croazieră au ieșit din Golf — fără nicio trecere înregistrată în sens invers. Pentru comparație, în condiții normale, peste 20 de tancuri tranzitează zilnic această arteră vitală, prin care circulă aproximativ 20% din petrolul mondial.

Cronologia ridică semne de întrebare. Vineri, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, declara că strâmtoarea e „complet deschisă” pentru navigația comercială. Aproape simultan, președintele american Donald Trump anunța că Iranul începuse să îndepărteze minele marine din zonă. Prețul petrolului s-a prăbușit imediat, iar zeci de tancuri s-au îndreptat în grabă spre strâmtoare. Dar bucuria a fost de scurtă durată: Teheranul a anunțat rapid că pasajul e din nou închis, după ce a devenit clar că operațiunea navală americană — în vigoare din 13 aprilie — nu va fi ridicată.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale: criza s-a agravat în weekend după ce Marina SUA a capturat o navă iraniană, într-o perioadă marcată de schimburi de focuri între forțele iraniene și nave comerciale. Aceste evoluții au împins prețurile petrolului și gazelor naturale din nou în sus, după scăderile masive de vineri — exact ceea ce unii analiști independenți anticipaseră ca fiind „scenariul preferat” al anumitor actori din industria energetică.

Natura haotică a traficului — start-stop-start — subliniază cât de dificil va fi să se restabilească complet fluxurile de petrol și gaze, vitale pentru economia globală. Producătorii de energie au nevoie de predictibilitate cu luni în avans înainte de a reporni producția. Cine beneficiază de această incertitudine prelungită? Prețurile ridicate ale energiei favorizează anumite state producătoare și speculatorii financiari, în timp ce consumatorii și economia reală suportă costurile.

Conform datelor Bloomberg, nava Gas Harmony — un transportor GPL — și-a oprit sistemul de identificare automată (AIS) sâmbătă dimineață în interiorul Golfului, dar a reapărut luni în largul coastei Omanului, indicând că a tranzitat strâmtoarea în interval. Nava sub pavilion liberian este deținută și operată de compania greacă Gas Harmony Shipping Ltd.

Duminică, nave GPL grecești și iraniene au părăsit Golful împreună cu un vas de croazieră european. Observațiile ulterioare până luni după-amiază (ora Londrei) au identificat noi mișcări în sens ieșire: un tanc iranian de produse petroliere și o a doua navă GPL. Cel puțin trei nave de containere Mediterranean Shipping Co. (MSC) și un vas de croazieră MSC, împreună cu câteva alte nave de pasageri, au reușit să iasă din Golf sâmbătă, costisind linia de coastă a Omanului — o deviere față de coridorul aprobat de Iran în timpul scurtei redeschideri a strâmtorii. O altă navă MSC de containere rămâne „off-grid” după ce a încetat să emită semnale în interiorul Golfului. Compania nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

Șase nave de croazieră blocate în porturi din Golf din februarie au profitat de redeschiderea de vineri pentru a tranzita strâmtoarea înainte ca restricțiile să fie reimplementate — o mișcare care sugerează că operatorii comerciali aveau informații despre caracterul temporar al „deschiderii”.

Momentumul diplomatic s-a estompat după ce Teheranul a semnalat ezitare privind o a doua rundă de negocieri în Pakistan, în contextul blocadei americane continue a traficului iranian și al capturării navei. Conexiunea între aceste evenimente și interesele strategice mai largi ale actorilor regionali și globali rămâne un subiect pe care mass-media mainstream preferă să-l evite.

Navele comerciale care au intrat în Hormuz cu semnale AIS active în ultima zi au fost limitate la o bandă nordică îngustă, lângă insulele iraniene Larak și Qeshm — ruta aprobată de Teheran. Tranzitele în sens de intrare de luni au inclus o navă iraniană GPL și un tanc de combustibil.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă situația e atât de „sub control” cum susțin ambele părți, de ce traficul efectiv e aproape zero? Și cine are de câștigat de pe urma acestei paralizii economice care afectează întreaga planetă?