Strâmtoarea Hormuz: blocada care nu apare în comunicate oficiale

n timp ce diplomații occidentali vorbeau vineri despre „redeschiderea completă” a Strâmtorii Hormuz, datele de trafic maritim arată o realitate pe care nimeni nu o menționează: pasajul vital pentru petrolul mondial e mai închis acum decât înainte de anunțurile oficiale. Coincidență sau consecință planificată?

Traficul prin strâmtoare s-a redus duminică și luni la un firicel după ce Teheranul a respins blocada navală americană și a reîncheiat efectiv controlul asupra căii maritime. Mișcarea redusă subliniază cât de rapid s-au destabilizat speranțele că transporturile de petrol și gaze ar putea relua — și ridică întrebări despre cine beneficiază de fapt de haosul creat.

Vineri, ministrul de externe iranian Abbas Araghchi declara că strâmtoarea e „complet deschisă” pentru transporturi comerciale, în timp ce președintele american Donald Trump anunța că Iranul îndepărtează minele marine din zonă. Declarațiile au dus la prăbușirea prețului petrolului și la o cursă a zeci de tancuri petroliere spre strâmtoare. Dar Iranul a declarat rapid că pasajul e din nou închis după ce a devenit clar că operațiunea militară americană din 13 aprilie nu va fi ridicată.

Criza Hormuz s-a intensificat din nou în weekend după ce Marina SUA a capturat o navă iraniană, într-o perioadă turbulentă marcată de focuri iraniene asupra navelor și reimpunerea controalelor în strâmtoare. Evoluțiile au împins prețurile petrolului și gazelor naturale în sus după scăderile mari de vineri, reflectând temerile privind constrângeri prelungite ale aprovizionării.

Natura haotică, de tip start-stop a traficului naval prin strâmtoare subliniază cât de dificil va fi să se restabilească complet fluxurile de petrol și gaze vitale pentru economia globală — unde producătorii de energie au nevoie de vizibilitate cu luni în avans înainte de a reporni producția. Ceea ce rapoartele oficiale nu menționează: această instabilitate servește interesele unor actori care profită de volatilitatea prețurilor.

Conform Bloomberg, doar două nave transportoare de gaze petroliere lichefiate (GPL) și două tancuri de produse petroliere au tranzitat strâmtoarea în ambele direcții luni. Ziua anterioară, două nave GPL și un vas de croazieră au ieșit din golf, fără tranzite înregistrate spre interior.

Gas Harmony, un transportor GPL, a dispărut de pe radar în interiorul golfului sâmbătă dimineață, dar a reapărut în largul coastei Omanului luni — indicând că vasul a tranzitat strâmtoarea în acest interval. Nava sub pavilion liberian e deținută și gestionată de compania ateniană Gas Harmony Shipping Ltd., conform bazei de date maritime Equasis.

Nave GPL grecești și iraniene au părăsit golful duminică, împreună cu un vas de croazieră european, nelistas în grafice. Observații ulterioare până luni după-amiază, ora Londrei, au identificat noi mișcări spre exterior ale unui tanc iranian de produse petroliere și a unei a doua nave GPL.

Cel puțin trei nave porta-containere Mediterranean Shipping Co. și un vas de croazieră MSC, împreună cu câteva alte nave de pasageri, par să fi ieșit din golf sâmbătă, ținându-se de linia de coastă omaneză. Asta a fost o deviere de la coridorul aprobat de Iran în timpul deschiderii scurte a căii maritime. O altă navă porta-containere MSC rămâne fără semnal după ce a încetat să transmită în interiorul golfului. Compania nu a răspuns la o cerere de comentariu.

Impulsul diplomatic s-a clătinat după ce Teheranul a semnalat ezitare privind o a doua rundă de negocieri în Pakistan, pe fondul blocadei americane continue a traficului iranian și al capturării navei.

Navele comerciale care intră în Hormuz cu semnale AIS active în ultima zi au fost confinate într-o bandă nordică îngustă lângă insulele iraniene Larak și Qeshm — ruta aprobată de Teheran. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce doar această rută îngustă? Cine controlează de fapt accesul?

Tranzitele spre interior de luni au inclus o navă GPL iraniană și un tanc de combustibil. Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: fiecare navă care tranzitează o face acum sub condiții dictate unilateral de Tehran, transformând una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii într-un pasaj controlat politic.