Stenogramele PSD: cine a orchestrat mazilirea lui Bolojan

n timp ce atenția publică era concentrată pe consultările de la Cotroceni, stenogramele obținute de Gândul din ședința Biroului Politic Național al PSD dezvăluie o strategie atent calibrată: moțiunea de cenzură împotriva guvernului Bolojan nu era un gest spontan de indignare politică, ci un demers planificat în detaliu, cu argumente pregătite pentru „partenerii externi” și cu calcule precise despre pragul de 240 de semnături. Ceea ce lipsește din comunicarea oficială? Orice referire la beneficiarii reali ai acestei schimbări de guvern — și la cronologia suspectă care leagă criza politică de presiunile economice externe asupra României.

Declarațiile liderilor social-democrați, consemnate în stenograme, aruncă lumină asupra mecanismelor interne de decizie. Ion Mînzînă, liderul PSD Argeș, a atacat direct USR: „USR a semnat cot la cot moțiuni cu AUR. Să nu o mai facă acum pe lupii moraliști.” Replica vizează precedentul din 2021, când USR a colaborat cu AUR pentru demiterea guvernului Cîțu — un argument pe care Victor Negrescu, europarlamentar PSD, l-a calificat drept „cel mai puternic” pentru justificarea actualei alianțe tactice cu naționaliștii.

Gabriel Zetea, liderul PSD Maramureș, a fost explicit: „Trebuie să ne maximizăm șansele pentru ca o moțiune de cenzură să treacă. Cei care ne critică, ne critică oricum, dar majoritatea îl vrea pe Bolojan plecat. Și asta facem. Este un demers exclusiv parlamentar, nu vom merge cu o majoritate cu AUR la consultări cu președintele.” Distincția între „demers parlamentar” și „majoritate de guvernare” sugerează o strategie în două etape: utilizarea voturilor AUR pentru demitere, urmată de distanțare în faza de formare a noului cabinet. Coincidență sau calcul rafinat?

Adrian Solomon, liderul PSD Vaslui, a invocat maximă atribuită lui Deng Xiaoping: „Nu contează culoarea pisicii, ci să prindă șoareci. Așadar, cel mai important este ca moțiunea să treacă.” Constantin Rădulescu din Vâlcea a subliniat coerența demersului: „Este un demers clar, coerent și de urmărire a obiectivului — ca Bolojan să plece acasă.”

Claudiu Manda, președintele Comisiei de control al SRI, a sugerat că presiunea psihologică ar putea fi suficientă: „Poate nici nu vom mai ajunge să votăm această moțiune, dacă Bolojan își va da demisia când va vedea că sunt peste 240 de semnături pe această moțiune.” Pragul de 240 — cu 7 voturi peste minimul necesar de 233 — indică o marjă de siguranță calculată matematic, nu un entuziasm spontan.

După consultările de la Cotroceni, conducerea PSD s-a reunit într-o ședință în care a hotărât, în unanimitate, să meargă mai departe cu moțiunea de cenzură. Sorin Grindeanu a cerut secretarilor de stat și prefecților PSD să își prezinte demisiile — o mișcare de sincronizare instituțională care sugerează pregătire prealabilă, nu reacție improvizată.

Ceea ce nu se discută în aceste stenograme: contextul economic al crizei. România se confruntă cu inflația cea mai mare din UE (9,0% în martie 2026), deficit bugetar de 9,3% din PIB și presiuni din partea Comisiei Europene pentru continuarea austerității. Bolojan implementase măsuri dureroase — TVA la 21%, impozit pe dividende la 16%, reduceri în sectorul public — exact tipul de reforme cerute de Bruxelles. Mazilirea sa în acest moment ridică întrebări: cine beneficiază de blocarea reformelor fiscale? Și de ce PSD, partid tradițional pro-austeritate în coaliție, alege acum să saboteze propriul guvern tocmai când fondurile europene depind de îndeplinirea țintelor PNRR?

Cronologia devine și mai interesantă dacă adăugăm un detaliu: România este în plin proces de negociere pentru aderarea la OECD și pentru deblocarea tranșelor PNRR. O criză politică prelungită ar putea întârzia aceste procese cu luni de zile. Întrebarea rămâne: cui îi convine această întârziere?