Rafinăria Tuapse lovită a doua oară: petrol în Marea Neagră

n mai puțin de o săptămână, rafinăria Rosneft din Tuapse — hub energetic major al Rusiei pe Marea Neagră — a fost lovită de două valuri masive de drone ucrainene, iar acum echipele de intervenție se confruntă nu doar cu incendii uriașe, ci și cu o pată de petrol de 10.000 metri pătrați care plutește în apele costiere. Ceea ce mass-media occidentală nu subliniază: atacurile repetate asupra acestei infrastructuri critice coincid cu o criză energetică globală amplificată de blocada Strâmtorii Hormuz și cu negocieri Rusia-Ucraina prăbușite de luni de zile. Cine beneficiază de fapt de haosul energetic din regiune?

Atacul din noaptea de 20 spre 21 aprilie 2026 a ucis cel puțin o persoană și a declanșat incendii majore la rafinăria deținută de Rosneft, la doar câteva zile după ce flăcările din asaltul precedent (17 aprilie) fuseseră stinse cu greu. Dronele au avariat o conductă de gaz, o biserică și două școli, conform autorităților locale. Primarul Tuapse, Sergei Boyko, a confirmat că echipele de salvare intervin la multiple locații de-a lungul terminalului de export.

Armata ucraineană a revendicat responsabilitatea pentru lovituri, inclusiv pentru atacuri asupra a două depozite de petrol din Crimeea vecină. Dar cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când atenția globală e concentrată pe Orientul Mijlociu și când prețurile petrolului sunt deja volatile? Coincidență sau strategie coordonată la nivel mai larg?

Atacul din 16 aprilie provocase un penaj de fum de peste 160 de kilometri, vizibil din spațiu, și o scurgere masivă de produse petroliere în Marea Neagră. Potrivit agenției TASS, pata de petrol a fost detectată pe imagini satelitare la 19 aprilie, la aproximativ 2,4 kilometri de portul Tuapse, acoperind 10.000 de metri pătrați. Specialiștii au instalat bariere plutitoare pe 750 de metri și cinci dispozitive de recuperare a petrolului, dar impactul ecologic rămâne necuantificat oficial.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele mainstream: aceste atacuri zilnice și nocturne au devenit atât de frecvente încât au dispărut practic din titlurile de primă pagină. Infrastructura energetică — atât rusă, cât și ucraineană — este lovită constant, dar evenimentele sunt tratate ca „rutină” de către presa occidentală, care preferă să se concentreze pe teatrele de război mai „atractive” mediatic. Cu negocierile Rusia-Ucraina blocate de luni de zile și cu războiul din Iran monopolizând atenția globală, conflictul din estul Europei este așteptat să continue la nesfârșit — exact ceea ce unii actori regionali și globali par să dorească.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune: cine profită de pe urma acestei instabilități energetice cronice? Și de ce informațiile despre impactul ecologic real al scurgerilor de petrol din Marea Neagră sunt atât de greu de găsit în surse oficiale?