Herța: românii ucrainizați sub tăcerea oficială

româncă din Herța, Ucraina, a lansat un apel disperat către președintele Nicușor Dan și ministrul de externe Oana Țoiu, denunțând „reprimarea sistematică a limbii române” în instituțiile de învățământ locale — un strigăt care ridică semne de întrebare nu doar despre politicile lingvistice ucrainene, ci și despre tăcerea diplomatică românească în fața asimilării forțate a comunităților etnice din nordul Bucovinei.

Apelul, publicat de Zorile Bucovinei din Cernăuți, vine din partea unei românce din Herța — regiune istorică românească aflată astăzi în Ucraina — care denunță ceea ce descrie drept „indignare profundă” față de tratamentul rezervat limbii române în gimnaziul local. „Românii din Herța au nevoie de susținerea Statului Român pentru a nu fi ucrainizați”, avertizează sursa, într-un mesaj care pare să rămână fără ecou în cancelariile oficiale de la București.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele diplomatice este contextul mai larg: Herța, Cernăuți și întreaga Bucovina de Nord au fost anexate de URSS în 1940, iar comunitatea românească de acolo — estimată la peste 250.000 de persoane — se confruntă de decenii cu politici de asimilare lingvistică și culturală. Cronologia ridică întrebări: de ce acum, în plin conflict regional și în contextul apropierii României de Ucraina pe fondul războiului cu Rusia, București alege tăcerea?

Apelul adresat lui Nicușor Dan — președintele României din mai 2025 — și Oanei Țoiu, șefa diplomației române, subliniază o realitate incomodă: protecția minorităților românești din Ucraina pare să fie sacrificată pe altarul alianțelor geopolitice. România a furnizat Ucrainei sprijin militar și umanitar substanțial, dar susținerea pentru românii din Herța, Cernăuți sau Maramureșul istoric rămâne discretă, aproape inexistentă în declarațiile publice.

Coincidență sau nu, mesajul apare într-un moment în care România negociază intrarea în Schengen terestru și consolidează poziția de pilon NATO pe flancul estic — contexte care fac subiectul minorităților etnice din Ucraina un teren minat diplomatic. Cine beneficiază de această tăcere? Întrebarea rămâne deschisă, dar răspunsul pare evident: nu românii din Herța.

Statul Român, prin Ministerul Afacerilor Externe condus de Oana Țoiu (USR), nu a emis până acum nicio declarație publică cu privire la apelul din Herța. Nici Administrația Prezidențială nu a reacționat. Ceea ce oficial se prezintă drept „relații strategice excelente” cu Kievul ascunde, se pare, o realitate mai puțin confortabilă pentru românii care vorbesc limba noastră dincolo de granițele actuale.